Dumnezeu cere mult mai mult decat calugaria, el cere sa traim fara nici o grija cu nadejdea pusa complet in Dumnezeu shi aproape, sa ne despartzim de rau pentru totdeauna... caci cel mai mare rau este sa nu crezi shi apoi sa nu fi credincios adica sa nu mai iubeshti curat shi nefatzarnic in Adevar, Dreptate, Cinste, SMERENIE...
dar noi nu ne observam in ce duh suntem, ce intzelepciune vorbeshte prin noi, in ce suntem incredintzatzi ci doar suradem shi glumim apropiindu-ne de pironiile din Absint shi Pelin caci ne-am imprietenit mereu cu mocirlirea batjocuririi in care ne simtzim fericitzi, glumetzi shi intzeleptzi nevoie mare, shtiutori shi capabili petrecand in aceasta stare de prooroc mincinos cascatoriu ce-shi pune increderea in incordarile trupeshti, mereu mereu, avand increderea mai mult in sine, punandu-shi increderea in lume shi in om, shi in singuratatea "falsa" din jurul sau....
Caci primul lucru care ne va intreba Hristos la judecata va fi: "n-ai crezut? Pentru ce n-ai crezut?" iar mie imi pare ca pentru idolul lucrului sau omul nu se poate lepada de rau shi apropia de Dumnezeu.... caci daca nu foloseshte omul poruncile prin care se leapada de carne shi sange shi poftele trupeshti adica de lume ca sa se poata supune Harului shi inchina in randuielile cele intzelepte de la Hristos atunci cu nici un chip nu poate sa creada fiindca lacomia va fi in cele din urma mai puternica decat el shi stalpul capatuirii a capishtei va fi singura fericire a sa, dar e fericirea mortzii complete fatza de Dumnezeu caci nu mai shtim cum se face avere in cer in taina ci il tzinem mereu pe Hristos dator fatza de noi sau tzinem noi inshine catastiful datoriilor inchipuite ale tuturora catre noi, shi din cercul vicios al datoriilor se iese prin cuvantul lui Dumnezeu, citat aproximativ shi cumulat: "cand faci binele in taina fara sa trompeteshti la toata strada ca sa shtie ce bine ai facut, sa nu shtie stanga ta ce face dreapta, trebuie sa nu ashteptzi nimic in schimb pentru binele savarshit, deci sa nu ashteptzi nimic, nici laude, nici mariri, nici averi, nici rasplata, nimic nimic sa nu ashteptzi shi asha itzi vei cladi prin Hristos o comoara in ceruri acolo unde nu o papa molia shi nici nu o distruge rugina shi nici nu o prada hotzii" scuzatzi citatul format din mai mult citate... dar ideea este ca ne cere sa nu ashteptam datorii shi dobanzi pentru binele facut... iar noi am ajuns asha de pragmatici shi ergonomici incat nu facem nimic fara a fi siguri de un cashtig, o dobanda, o fericire trupeasca, o ocheada, un zambet, o parere fericita shi mare despre sine, ceva acolo asemenea OMIDEI = regele gog ....
Deci ne cere foarte mult Hristos, mult mai mult decat a fi calugar, ne cere sa ne scoatem inima shi mintea shi sufletul shi duhul nostru, care sunt mintea shi sufletul shi inima shi duhul shi mintea sangelui shi a carnii shi sa le luam pe ale LUI cele date de El noua shi sa traim in sufletul shi mintea shi inima shi DUHUL LUI cel Sfant.... asta ne cere, dar celor ce cred shi vor sa fie credincioshi shi care doresc fericirea veshnica ... dar aia adevarata shi nu basme shi filme shi poveshti shi inchipuieli shi duhul mincinos al maririi de sine... intretzinut cu t(RUgaciune nalucitor lucrata)fie ca daca ti-ai lipit inimioara de trufie atunci in starea aia placuta a iubirii de sine shi de placerea de sine adica de trup shi frumusetzea lui, in aia ai sa te scalzi neintzelegand de unde itzi vine atata rau, caci nu te mai potzi despartzi de rau... shi daca de rau nu te despartzi atunci ce post shi ce rugaciune shi ce ascultare faci?
Sf. Vasile cel Mare:
"Adevaratul post este despartirea de rautate, infranarea limbii, retinerea de la manie, taierea poftelor, defaimarilor, minciunilor si juramintelor strambe."
deci barfa shi autobarfa din noi porneshte din ochi, care este un fel de radacina caci "ochiul tau daca se uita la o femeie ( = credincioasa= credintza =pacatoasa = pofta rea = pofta trupeasca) ca s-o pofteasca deja a shi SAVARSHIT PACATUL in INIMA SA" dupa cum ne invatza Domnul Nostru Hristos.
|