Este rau ca facem unele lucruri bune pt ca stim ca asa trebuie si ca,poate,cu timpul vor veni din suflet? Sau ca facem o fapta buna si ne vine gandul mandriei,al laudei de catre altii,dar tot o continuam...ce as putea sa facem impotriva acestui lucru? Mi se intampla de multe ori sa ajut pe cineva pt ca stiu ca e bine dar in acelasi timp si stiu ca ma vor lauda altii.Cum sa fac sa scap de gandurile astea subtile care imi impainejenesc mintea in tot ce incerc sa imbunatatesc?Simt ca orice fac e in zadar si ca nimic n-are valoare pt ca nu e facut pt Dumnezeu ci pt ceilalti... Vreau sa ma schimb dar nu stiu cum! Vreau sa fiu placuta lui Dumnezeu dar gandul mandriei sa cuibareste in mine (pt ca sunt constienta ca ceea ce fac e bine si ca,in proasta mea ratiune,mi se pare ca merit mai mult). Egoism,mandrie,invidie...sunt bolii pe care incerc sa le vindec.Rog tare mult pe cine are vreo parere in legatura cu "un medicament" sa ma ajute... Multumesc!
|