vad ca nu suint singura care are probleme cu parintii in acets sens....de la o vreme incoace, le este teama ca voi pleca la calugarie, asa cum a facut si fratele meu....au inceput sa planga, sa imi spuna ca ii trimit la azilul de batrani, ca nu are cine sa le dea o cana de apa la batranete si ca ii las singuri dupa cate au facut pentru mine. Parintii mei nu merg niciodata la biserica deci nu inteleg de ce eu as pleca, sau de ce fratele meu a plecat. Mama , printre lacrimi, a spus ca daca plec, vine dupa mine la manasire si ma omoara, apoi se omoara si ea. Aceste cuvinte imi vor ramane mereu in inima, atunci chiar a vorbit diavolul din gura ei. Problema acum este ca ei cred ca fratele meu ma influenteaza, desi nu este asa, este alegerea mea, si vorbm la telefon pe ascuns, ne ferim. Nu credeam ca o sa ajungem sa ne ferim de proprii parinti.
Acum, am decis sa merg maine impreuna cu alte 3 fete la Manastirea Crasna, Jud Prahova, eu fiind din Pliesti e aproape. Si mama, m-a auzit spunandu-i fratelui meu ca vreau sa merg. A inteles total gresit, a inteles ca ma trimite el pe la manastri si vrea sa vorbeasca cu el, sa il certe. Mai avem si o vecina "mareata" care i-a spus mamei ca solutia este sa nu ma mai lase la biserica, ca nu vede cat de ciudata e fiica ei?
Intrebarea mea este, cum pot sa ii ajut? Prin rugaciune evident....dar ce sa le spun,, sa ii conving sa vina macar o singura data la biserica? ma simt atat de neputincioasa ca nu imi pot ajuta parintii...ma doare foarte tare cand spun ca am luat-ope un drum gresit, tare as vrea sa le iau valul de pe ochi
Doamne ajuta!
|