Citat:
|
În prealabil postat de ancah
Astãzi, pãrerea personalã este deseori confundatã cu credinta. Ceea ce eu
personal cred, oricât ar fi de nebunesc, este "credinþa mea". Monseniorul Gregory Dix
spunea cândva: "Opusul credintei nu este îndoiala, ci pãrerea personalã".[/i]
Ma folosesc de aceasta ocazie pentru a mai posta inca un fragment din aceeasi carte,
care vorbeste de la sine:
[b] Roseanne Skoke, membru în Parlamentul canadian din partea partidului liberal pentru Central Nova, face în numărul din ianuarie 1996 al revistei canadiene Citizen următoarea însemnare despre acesti virusii mentali: pluralism si relativism:
„Ele nu tin seama deloc de adevăr. Adevărul a fost înlocuit de relativism, care caută să legitimeze multipla alegere... astfel încât adevărul devine nimic mai mult decât o părere personală. Relativismul din societatea noastră pluralistă ne-a deposedat principiile noastre etice si morale... Pluralistii si relativistii consideră morala depăsită. Ei resping adevărurile morale absolute si le înlocuiesc cu teoria libertătii individuale de alegere... [/i]
|
Cu alte cuvinte morala a devenit un pacat iar pacatul o virtute ,in spiritul tolerantei si iubirii.
Adica ce spunea Iosif candva sacrific Adevarul de dragul iubirii.