Citat:
|
În prealabil postat de Z.Lidia
Daca am intrat in biserica, pentru ca simteam nevoia sa ma rog, imbracata in pantaloni, direct de la serviciu, dupa multe ore petrecute pe-acolo, si s-a gasit cineva sa imi spuna ca fac cel mai mare pacat!!- nu mi se mai pare ok.
Daca gasea pe vreunul din cei vopsiti, care deschid sfiosi usa bisericii, cautand mangaiere, apropiere de Dumnezeu, si nici macar nu stiu ca ar trebui sa nu poarte pantaloni acolo, si i se spunea ca nu mai are scapare, pentru ca a intrat asa in biserica, nu facea mai mult rau?
Eu nu am avut parinti apropiati de biserica, nu am fost bisericoasa pana dupa 18 ani, si ii inteleg pe aceia pentru care asemenea transformare si revenire la credinta nu e usoara. Si cei din biserica nu fac lucrurile mai usoare.
|
Exact, este bine ca cei care pornesc pe drumul cunoasterii lui Dumnezeu sa fie luati usor usor, nu sa li se tipe din prima ca nu sunt imbracati cum se cuvine...Imi aduc aminte cand imi spunea un Parinte de la Putna ca la inceput, cand a venit in manastire, judeca fetele care veneau imbracate neadecvat, dar ca apoi si- a dat seama cata stradanie a fost pentru Sfantul ei Inger Pazitor sa o convinga sa ajunga acolo.
Totusi, usor usor si acesti oameni trebuie sa incerce sa se alinieze la cele cerute de Biserica. Personal cred ca foarte importanta este lupta aceasta a lor si incercarea de a se ridica spiritual. Acesti oameni trebuie ajutati cu multa rabdare si dragoste.
In rest, si eu cred ca ar trebui sa fim naturali atat in exterior cat si in interior.