Hristos a inviat, fratilor crestini1

In cele ce urmeaza voi incerca sa traduc, atat cat ma pricep eu, pacatosul, cu ajutorul Domnului, fragmentul din cartea "Gradina Inimii", scriei ale imparatesei Alexandra a Rusiei din ultimele sale luni de viata, aflata in prizonieratul bolsevic de la Ekaterinburg:

TAINA NECAZULUI

Este neindoielnica credinta si speranta noastra in a ne incredinta vremurilor de suferinta si incercare daca [noi] intelegem ca nimic nu este fara scop, nimic accidental, ca nimic nu e destinat sa ne dauneze, ci ca totul este facut cu intentia de a ne ajuta spre a deveni o personalitate nobila/mareata d.p.d.v. spiritual si spre o viata mai implinita, mai bogata duhovniceste.

Necazul ne sperie uneori. Este o taina pe care nu o putem deslusi. Nimeni nu poate sa raspunda in mod precis la aceasta intrebare, pentru a spune exact de ce acest om bun sufera atat de mult, cata vreme noi stim ca binecuvantarile si buna dispozitie ies in mod sigur la iveala din experienta. Posibil ca el sa sufere pentru ca propria lui viata trebuie sa devina mult mai pura/curata, mult mai stralucitoare [duhovniceste vorbind]. Posibil ca i se permite sa sufere ca un martor pentru Hristos, pentru rabdare,incredere si bucuria de a fi lucrat in el Duhul Sfant. In putine situatii cel putin [noi] stim ca durerea este destinata sa-l sporeasca binecuvantandu-l[duhovniceste] pe cel care o indura, sau tuturor celor care vad si observa curajul si caracterul triumfator cu care acea durere este suportata. In primul rand [noi] trebuie sa fim siguri ca aceasta se intampla pentru ca Dumnezeune iubeste si de aceea suntem atrasi spre suferinta.