"In cartea sa, intitulata " Dezvoltati-va puterile paranormale ", parapsihologul francez Jcques Mandola releva un fapt straniu care nu poate fi considerat drept proba stiintifica, dar care nici nu este o simpla intamplare : numerosi clarvazatori au avut revelatia darului lor in urma unui soc fizic, sau afectiv intens".
Ieri, cand Laurentiu mi-a spus ca vorbesc despre cazul Tanacu de parca as fi fost acolo, intr-un moment de slabiciune umana sau de sinceritate maxima i-am spus de ce, pentru ca am "darul" clarviziunii. Am intuit, totodata ca voi fi atacata si chiar asa s-a si intamplat.
In citatul de mai sus, se spune ca "in urma unui soc fizic, sau afectiv intens" un om poate avea, poate capata aceasta "povara" i-as spune eu, si nu dar, pentru ca, pentru mine este o povara. Asa s-a intamplat cu mine dupa ce mi-a murit copilul. Mult timp nu am stiut ce mi se intampla, nu aveam cu cine vorbi, pe cine intreba, nu aveam de unde ma informa. Apoi, a venit timpul cand am putut discuta, oarecum, liber despre acest subiect.
Nu fac si nu am facut absolut nimic, antrenamente, exercitii, experimente, eforturi de memorie, speculatii, nu aud si nu vad nimic, nu vin la mine spiridusi, asa cum s-a insinuat, ca sa-mi sopteasca cine stie ce.
Pur si simplu imi dau seama, la un moment dat, ca stiu cutare sau cutare lucru despre care aflu ca s-a intamplat sau care urmeaza sa se intample. Informatia apare fara s-o chem, fara s-o caut, fara sa speculez.
Asa s-a intamplat in cazul copilului Vladut, pierdut pe langa o manastire din jud. Tulcea. Ca mama care mi-am pierdut unicul copil, as fi vrut sa ajut familia sa-l gaseasca in viata. "Stiam" unde este, puteam descrie cu exactitate, dar nu am fost crezuta. Ori, nu am stiut eu cui sa ma adresez. Si s-a intamplat intocmai, copilul a fost gasit mort.
As fi de condamnat daca as specula acest lucru, daca as castiga bani sau as face cine stie ce ticalosii. Problema e ca pe cei care apar la TV si spun multime de minciuni, nu-i condamna nimeni pentru panica pe care o strecoara, cu buna stiinta, in suflatele oamenilor.
Credeti-ma ca eu nu am nici o vina pentru ceea ce mi se intampla si, repet, nu sunt un om fericit, pentru ca nu pot sa ajut atunci cand ar trebui.
Nu e admis sa fii judecat pe nedrept pentru ceva ce nu te-ai straduit si nu te straduiesti sa ai.
|