Am stat un an si jumate in Ierusalim '96-97. La al doi-lea Paste o maicuta mi-a cerut sa-i zic ceva despre Dumnezeu fratelui ei ateu in varsta de 70 de ani care-i facuse chemare special pentru a vedea Sfanta Lumina. I-am intalnit in Biserica Invierii in noaptea de vineri spre sambata si intrand in discutie cu nea Ion, am ajuns si la subiectul credinta si Dumnezeu la care el mi-a zis ca nu crede deloc in Dumnezeu pentru ca nu a vazut nici o minune pana atunci. Eu i-am zis de Sfanta Lumina la care el mi-a replicat ca ar fi o jmecherie cu laser sau altceva si ca nu crede pana va vedea cu ochii lui. In momentul acela am simtit ceva ca o inspiratie si i-am spus pe un ton hotarat ca a doua zi Dumnezeu ii va da sa vada minunea cu ochii lui ca sa nu aive nici macar aceasta scuza la Judecata ca el nu putea crede, nevazand nici o minune. A doua zi el cu sora lui se aflau chiar la Golgota iar eu la 3-4 metri in spatele lor cand am vazut o lumina care a aprins cateva candele de deasupra si trei manuchiuri de lumanari la trei persoane printre care si nea Ion. Atunci eu am strigat la el facandu-l atent ca i s-a aprins lumanarea care o tinea mai sus de nivelul capului. El mi-a raspuns ca as fi pus pe cineva sa-i aprinda lumanarea cu bricheta. A doua zi am venit la biserica romana si l-am gasit pe nea Ion in curte marturisindu-le oamenilor cat de necredincios a fost ca desi Dumnezeu i-a aprins lumanarea in mana el tot nu voia sa creada. Maicuta plangea si cred ca in acea noapte s-a rugat si a batut multe matanii pentru el, altfel nu-mi explic scimbarea.
|