[antiecumenism]

b) Contra lui Constantin al Kerkyrei (l170)
Anatematismele alcatuite la cativa ani dupa cele sanctionate si dogmatizate referitor la „Tatal Meu este mai mare decat Mine" (In.14, 28), contra celor ce se impotrivesc si contrazic fara stiinta si fara evlavie acestea, (si cu care conglasuia pe atunci si fostul Mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepot al arhiepiscopului Bulgariei, care insa si el dupa mai multi ani a fost reprimit in Biserica, dupa ce s-a lepadat de unii ca aceia si s-a alaturat celor drept cugetatori anatematizand cele dogmatizate si graite de el odinioara cu rautate si fara evlavie):213
- Cei ce nu primesc cuvantul adevaratului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. „Tatal Meu este mai mare decat Mine", dupa diferitele moduri in care l-au explicat Sfintii Parinti - unii zicand ca aceasta s-a zis dupa dumnezeirea (Lui) cu referire la aspectul cauzat al nasterii Sale din Tatal, altii ca dupa proprietatile naturale ale trupului celui asumat de El si enipostaziat in dumnezeirea Lui, adica cu referire la (insusirile acestuia de) creat, circumscris, muritor si celelalte afecte naturale si ireprosabile din pricina carora Domnul putea zice ca Tatal este mai mare decat El insusi -, si zic ca acest cuvant trebuie inteles (ca fiind valabil) doar atunci cand, prin pura intelectie (sau operatie mintala), trupul (lui Hristos) este cugetat separat de Dumnezeire, ca si cum n-ar fi unit cu ea, si care nu iau aici distinctia pur intelectuala, asa cum a fost ea intrebuintata de Sfintii Parinti, adica (ca valabila doar) atunci cand e vorba de conditia Lui de rob si de nestiinta Lui (umana) - intrucat (Parintii) nu sufereau ca trupul egal si de-o-cinstire cu Dumnezeu al lui Hristos sa fie necinstit prin astfel de expresii - ci zic ca si proprietatile naturale care apartin in mod real trupului Domnului celui enipostaziat in Dumnezeirea Sa si ramanand (pururea) nedespartit de ea, trebuie luate dupa unire ca valabile doar prin simpla intelectie mintala, ca unii ce dogmatizeaza despre cele nesubsistente si mincinoase acelasi lucru ca si despre cele subsistente si adevarate, sa fie anatema.
- Cele zise cu rautate si fara evlavie de fostul mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, si anatematizate apoi de el, sa fie anatema.
- Toti care cugeta astfel de lucrari, sa fie anatema.
- Fostul mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, care dogmatizeaza cu rautate si lipsa de evlavie (sau: Cei ce dogmatizeaza cu rautate si lipsa de evlavie) despre cuvantul adevaratului Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos: „Tatal Meu este mai mare decat Mine" si nu cugeta nici nu zic(e) ca acesta este luat de Sfintii si de Dumnezeu purtatori Parinti in mai multe intelesuri evlavioase, intre altele (intelegandu-l) cu referire la trupul cel asumat de Fiul Cel Unul Nascut al lui Dumnezeu din Sfanta Fecioara si de Dumnezeu Nascatoarea, si enipostaziat in Dumnezeirea Lui, fara amestecare, avand (salvgardate) si dupa unirea nedespartita insusirile proprii cu referire la care Domnul a numit pe Tatal mai mare decat Sine, si ramanand in acelasi timp impreuna-inchinat si impreuna-marit intru o singura inchinare ca unul egal cu Dumnezeu (homotheos) si de aceeasi cinstire cu Tatal si Prea Sfantul Duh; si care sustin(e) dimpotriva ca nu se cade a intelege acest cuvant (ca valabil) atunci cand Domnul este conceput ca ipostas unic avand cele doua firi unite, ci doar atunci cand, prin intelectie pur mintala, trupul Lui este considerat separat de Dumnezeire si socotit in mod abstract ca al oricarui om, si aceasta in vreme ce marele in teologie (Ioan) Damaschin invata ca distinctia pur intelectuala se aplica atunci cand despre trupul lui Hristos se zice ceva ce nu constituie o proprietate naturala a Lui, doar spre a indica conditia Lui de rob sau nestiinta Lui (umana),214 si care nu vrea (vor) deci sa urmeze sfintelor Sinoade Ecumenice al IV-lea si al VI-lea, care au dogmatizat in mod corect si evlavios despre cele doua firi unite in mod neamestecat in Hristos, si au invatat Biserica lui Hristos dreapta credinta (ortodoxia), ca unul (unii) ce a (au) alunecat astfel in diferite erezii, sa fie anatema.
- Toti cei ce cugetă în acord cu Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, si sînt afectati si întristati pentru depunerea lui, dar nu atît din iubire compătimitoare, ci pentru ca sînt împreună înselati prin impietatea lui, să fie anatema.
c) Contra lui Ioan Eirenikos (1171)
- Prea ignorantul pseudomonah si in desert luptator Ioan Eirenikos si scrierile alcatuite de el impotriva dreptei credinte, si (toti) cei ce-l imbratiseaza pe acesta si sunt de parere si zic ca nu cu referire la umanitatea enipostaziata in Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos si unita cu Dumnezeirea lui la mod inseparabil, nedespartit si neamestecat, a zis El, ca om desavarsit, cuvantul din sfintele lui Evanghelii: „Tatal Meu este mai mare decat Mine", ci aceasta s-a zis de catre El potrivit umanitatii Lui atunci cand aceasta este considerata prin intelectie pur mintala ca dezbracata si cu totul separata de dumnezeirea Lui, ca si cum n-ar fi unita cu ea si fiind luata exact ca si firea noastra (umana) comuna, sa fie anatema.
C. SYNODIKONUL EPOCII PALEOLOGILOR
8. Contra lui Varlaam si Akindynos (1351)215
Varlaam si Akindynos, ucenicii si urmasii lui sa fie anatema
Capetele impotriva lui Varlaam si Akindynos
- Cei ce cugeta si zic ca stralucirea (ce s-a facut) din Domnul la dumnezeiasca Lui Schimbare la Fata este, cand o lumina oarecare, aratare fara consistenta, creatura si fantasma ce a stralucit doar pentru scurta vreme stingandu-se apoi intr-o clipita, cand insasi fiinta lui Dumnezeu, ca unii care, aderand la aceste contradictorii si imposibile sustineri, se arata nebuni de nebunia lui Arie, care taia pe Unul Dumnezeu si unica Dumnezeire in creata si necreata, si se pun de acord cu nelegiuita impietate a Masalienilor, care zic ca fiinta dumnezeiasca e vizibila, si nu marturisesc, potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasca insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca aceea preadumnezeiasca lumina nu este nici creatura, nici fiinta lui Dumnezeu, ci har, stralucire si energie naturala necreata, emanand pururea si fara separatie din insasi fiinta dumnezeiasca, sa fie anatema.
- Inca si cei ce cugeta si zic ca Dumnezeu nu are nici o energie naturala ci numai fiinta, si socotesc ca fiinta dumnezeiasca si energia (lucrarea) dumnezeiasca sunt identice si absolut indistincte, si gandesc ca nu exista nici o diferenta intre ele cu privire la ceva, ci aceeasi realitate se zice la ei cand fiinta cand lucrare, ca unii ce suprima fara judecata insasi fiinta dumnezeiasca impingand-o in nefiinta - caci dascalii Bisericii vorbesc in termeni precisi ca numai nefiinta este lipsita de energie -, si care mai sunt bolnavi si de cele ale lui Sabelie, cutezand a innoi acum cu privire la fiinta si lucrarea dumnezeiasca vechea contradictie, confuzie si amestecare a aceluia in ce priveste cele trei ipostase ale Dumnezeirii, fuzionandu-le in mod asemanator si pe acestea (adica fiinta si lucrarea) in mod neevlavios, si nu marturisesc, potrivit celor teologisite cu dumnezeiasca insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca in Dumnezeu exista atat fiinta cat si energia naturala a acesteia, dupa cum au limpezit cei mai multi dintre sfinti, dar in mod lamurit mai cu seama cei de la sfantul al VI-lea Sinod Ecumenic, care s-a intrunit in intregime in chestiunea referitoare la cele doua energii si vointi, dumnezeiasca si omeneasca, ale lui Hristos, si care nici nu vor sa inteleaga ca asa cum intre fiinta si energia dumnezeiasca exista o unire neamestecata, tot asa exista intre ele si o diferenta in unele privinte, dar care nu creaza intre ele interval sau distanta, mai cu seama in ce priveste insusirile de cauza si cauzat, neparticipabil si participabil, primele revenind fiintei iar cele de al doilea energiei; deci, unii care profereaza in mod neevlavios unele ca acestea, sa fie anatema.
- Inca si cei ce cugeta si zic ca toata puterea si energia triipostaticei Dumnezeiri este creata, ca unii care de aici ne silesc sa credem ca este creata insasi fiinta dumnezeiasca - caci energia creata, potrivit Sfintilor, va vadi drept creata si firea (din care emana) iar energia necreata va caracteriza fiinta necreata -, si de aici sunt in primejdie de a cadea cu totul in ateism, ca unii ce atribuie credintei celei curate si ireprosabile a crestinilor mitologia elenica si adorarea creaturilor, si nu marturisesc, potrivit celei teologhisite cu dumnezeiasca insuflare si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca toata puterea si energia naturala a Dumnezeirii celei triipostatice este necreata, sa fie anatema.
- Inca si cei ce cugeta si zic ca prin aceasta (distinctie) se face o anumita compozitie in Dumnezeu, si nu cred invataturii Sfintilor care invata ca de la cele ale firii nu se face in fire nici o compozitie, si deci ne defaimeaza nu numai pe noi ci si pe toti Sfintii care invata in termeni precisi si multe randuri atat simplitatea si necompozitia in Dumnezeu, cat si diferenta fiintei si energiei dumnezeiesti, si ca aceasta diferenta nu deterioreaza cu nimic si de fel simplitatea dumnezeiasca - caci n-ar fi putut intreprinde (Parintii) a teologhisi astfel impotriva lor insisi -; deci, cei ce graiesc aceste lucruri desarte si nu marturisesc potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasca insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca dimpreuna cu aceasta diferenta vrednica de cele divine se conserva in mod frumos si simplitatea divina, sa fie anatema.
- INCA SI CEI CE CUGETA SI ZIC CA NUMELE „DUMNEZEIRE" SE ZICE NUMAI PENTRU FIINTA DUMNEZEIASCA SI NU MARTURISESC POTRIVIT CELOR TEOLOGHISITE CU DUMNEZEIASCA INSUFLARE DE SFINTI SI CU MODUL EVLAVIOS DE A CUGETA AL BISERICII, CA ACESTA SE ATRIBUIE NU MAI PUTIN SI ENERGIEI DUMNEZEIESTI, SI ASTFEL, CAND CINEVA ZICE „DUMNEZEIRE", EL CINSTESTE IN MULTE FELURI UNICA DUMNEZEIRE A TATALUI SI A FIULUI SI A SFANTULUI DUH, ATAT FIINTA CAT SI ENERGIA LOR, PRECUM NE-AU INVATAT DUMNEZEIESTII NOSTRI INITIATORI IN MISTERELE DIVINE, SA FIE ANATEMA.
- INCA SI CEI CE CUGETA SI ZIC CA FIINTA DUMNEZEIASCA ESTE PARTICIPABILA, CA UNII CE NU SE RUSINEAZA A INTRODUCE IN BISERICA NOASTRA NELEGIUITA IMPIETATE A MASALIENILOR CARE AU FOST BOLNAVI DE ACEASTA PARERE ÎN VECHIME, SI NU MARTURISESC POTRIVIT CELOR TEOLOGHISITE CU DUMNEZEIASCA INSUFLARE DE SFINTI SI CU MODUL EVLAVIOS DE A CUGETA AL BISERICII, CA FIINTA DUMNEZEIASCA ESTE ABSOLUT INCOMPREHENSIBILA SI NEPARTICIPABILA, DAR HARUL SI ENERGIA DUMNEZEIASCA SUNT PARTICIPABILE, SA FIE ANATEMA.
Toate impioasele lor tratate si inscrieri, sa fie anatema.217
- Lui Andronic Paleologul, slavitul si fericitul nostru imparat, care a reunit primul Sinod (iulie 1341) impotriva lui Varlaam, prezidand in mod nobil Biserica lui Hristos si acel sacru Sinod prin fapte, cuvinte si admirabile discursuri pronuntate cu propria sa gura, intarind dogmele evanghelice si apostolice, si depunand si dezavuand public pe mai sus-zisul Varlaam dimpreuna cu ereziile si scrierile lui si cu glasurile lui desarte impotriva credintei noastre, ca unuia care in mijlocul acestor sacre lupte si ispravi pentru dreapta credinta a schimbat (la numai cateva zile mai apoi) in mod fericit viata aceasta trecand la viata cea buna si fericita, vesnica fie memoria.
- Lui Grigorie, preasfantul mitropolit al Tesalonicului,218 care in Sinodul cel din Marea Biserica a depus pe Varlaam si Akindynos, conducatorii si nascocitorii noilor erezii, impreuna cu perversa asociatie din jurul lor, care au cutezat sa numeasca creatura energia si puterea naturala si inseparabila a lui Dumnezeu, si simplu-zis toate proprietatile naturale ale Sfintei Treimi, ca si lumina neapropiata care a stralucit din Hristos pe munte, intreprinzand sa introduca cu rautate in Biserica lui Hristos o dumnezeire creata. Ideile platonice, si acele mituri elenice; care a luptat cu intelepciune si curaj pentru Biserica obsteasca a lui Hristos si pentru dogmele cele adevarate si infailibile ale ei despre Dumnezeire in scrieri, in discursuri si in disautii proclamand neincetat o unica Dumnezeire si un Dumnezeu triipostatic, cu energie si vointa, atotputernic si necreat intru toate cele ale sale, potrivit Dumnezeiestilor Scripturi si a teologilor si exegetilor (din vechime), adica (urmand) lui Atanasie si Vasile, Grigorie, Ioan si Grigorie, si de asemenea lui Chiril si inteleptului Maxim, (lui Ioan) oracolului dumnezeiesc celui din Damasc, ca si (tuturor) celorlalti Parinti si Dascali ai Bisericii lui Hristos, aratandu-se prin cuvinte si fapte a fi partasul si tovarasul, ecoul, emulul si aliatul tuturor acestora, vesnica sa fie memoria.219
- Tuturor celor ce au luptat pentru Ortodoxie impreuna cu slavitul si fericitul nostru imparat (Andronic) si dupa el, si au sustinut cu vitejie Biserica lui Hristos in cuvinte si discutii, scrieri si invataturi, cuvant si fapta, combatand si dezavuand impreuna perversele si cele cu multe infatisari erezii ale lui Varlaam si Akindynos si pe cei ce cugetau la fel cu acestia, si care au proclamat cu stralucire dogmele apostolice si patristice ale dreptei credinte fiind pentru acestea calomniati, defaimati si ocarati de oameni rau famati dimpreuna cu Sfintii teologi si purtatorii de Dumnezeu Parinti si Dascali ai nostri, vesnica fie memoria.
- Celor ce marturisesc Un Dumnezeu triipostatic atotputernic si necreat nu numai dupa fiinta si ipostasuri, ci si dupa energie, si zic ca dumnezeiasca energie iradiaza in mod nedespartit din dumnezeiasca fiinta, indicand prin „iradiaza" distinctia negraită, iar prin „in mod nedespartit" unirea lor mai presus de fire, dupa cum a proclamat si Sfantul Sinod al VI-lea Ecumenic, vesnica fie memoria.
- Celor ce marturisesc ca Dumnezeu asa cum este necreat si fara de inceput dupa fiinta este tot asa si dupa energie - luand aici expresia „fara de inceput" (anarchos) cu referire la timp (nu la principiu) - si zic ca dupa fiinta sa dumnezeiasca Dumnezeu este cu totul neparticipabil si incomprehensibil, dar pentru cei vrednici este participabil dupa energia sa dumnezeiasca si indumnezeitoare, dupa cum zic teologii Bisericii, vesnica fie memoria.
- Celor ce marturisesc ca lumina ce a stralucit pe munte la Schimbarea la Fata a Domnului este lumina neapropiata, lumina infinita si revarsare neinteleasa a dumnezeiestii splendori, slava negraita, slava suprema a dumnezeirii, slava primordiala si atemporala a Fiului, imparatie a lui Dumnezeu, frumusete adevarata si vrednica de iubire in jurul firii celei dumnezeiesti si fericite, slava naturala a lui Dumnezeu, si Dumnezeire a Tatalui si a Duhului stralucind in Fiul cel Unul Nascut, asa cum au grait dumnezeiesti si de Dumnezeu purtatori Parintii nostri Atanasie si Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Hrisostom si Ioan Damaschin, drept pentru care slavesc aceasta preadumnezeiasca lumina ca necreata, vesnica fie memoria.
- CELOR CE SLAVESC LUMINA SCHIMBARII LA FATA A DOMNULUI CA NECREATA PENTRU MOTIVELE CELE MAI INAINTE ZISE, SI TOTUSI NU ZIC CA ACEASTA ESTE FIINTA CEA MAI PRESUS DE FIINTA A LUI DUMNEZEU - INTRUCAT ACEEA RAMANE CU TOTUL NEVAZUTA SI NEPATICIPABILA, CACI „PE DUMNEZEU NIMENI NU L-A VAZUT VREODATA" (IN. L, 18), ADICA ASA CUM ESTE EL IN FIREA LUI, ZIC TEOLOGII - CI O NUMESC MAI DEGRABA SLAVA NATURALA A FIINTEI CELEI MAI PRESUS DE FIINTA IRADIIND IN MOD NEDESPARTIT DIN ACEEA, SI ARATA CELOR CURATITI CU MINTEA PENTRU IUBIREA DE OAMENI A LUI DUMNEZEU, SLAVA CU CARE DOMNUL SI DUMNEZEUL NOSTRU VA VENI LA A DOUA SI INFRICOSATOAREA VENIRE SA JUDECE VIII SI MORTII, DUPA CUM ZIC TEOLOGII BISERICII, VESNICA FIE MEMORIA.