"Ascultă! Pavel s-a temut mai mult de căderea în deznădejde a desfrânatului din Corint decât de păcatul lui. Scriindu-le corintenilor, le grăia asa: “îndeobste se aude că la voi este desfrânare, si asa desfrânare cum nici la păgâni nu se pomeneste”.(I Corinteni 5, 1.)

N-a spus: "cum nici la păgâni nu se săvârseste", ci: "nu se pomeneste": "fapta pe care păgânii n-o pot suferi nici cu numele, pe aceea voi îndrăzniti să o săvârsiti". "Si v-ati semetit". (l Corinteni 5, 2.)

Pavel n-a spus: "Acela s-a semetit", ci, lăsând la o parte pe cel ce a păcătuit, vorbeste cu cei sănătosi. Asa cum fac si doctorii: lasă la o parte pe cei bolnavi si vorbesc mai mult cu rudele bolnavilor. Corintenii erau vinovati de semetie pentru că nu 1-au mustrat pe cel ce păcătuise, nici nu 1-au pedepsit. Pavel a făcut părtasi si pe corinteni la păcat, pentru ca să vindece mai repede rana.

Cumplit lucru este să păcătuiesti dar cu mult mai cumplit, să te lauzi cu păcatele.
Dacă lăudându-te cu dreptatea, pierzi dreptatea, apoi cu mult mai multă pagubă ai dacă te lauzi cu păcatele; păcatul acesta e mai mare decât păcatele cu care te lauzi. De aceea spune Domnul: "Când veti face totul spuneti: Slugi netrebnice suntem". (Luca 17, 10).

Deci, dacă trebuie să se smerească cei care îndeplinesc toate poruncile, apoi cu mult mai mult cel ce păcătuieste trebuie să plângă si să se numere printre cei din urmă. Aceasta, arătând-o Pavel, spunea: “N-ar fi trebuit, oare, mai degrabă să plângeti?”. (l Corinteni 5, 2)

- Ce spui. Pavele? A păcătuit altul si să plâng eu?
- Da, răspunde Pavel. Suntem legati unii de altii ca mădularele de trup. La trup, dacă e rănit piciorul, simte durerea si capul. Si ce este mai de pret decât capul? Şi totusi capul uită de vrednicia sa în timp de nenorocire. Fă si tu tot asa!

De asta si Pavel ne îndeamnă "să ne bucuram cu cei ce se bucură si să plângem cu cei ce plâng"( Romani 12, 15); de asta le si spune corintenilor: "N-ar fi trebuit, oare, mai degrabă să plângeti, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a făcut fapta aceasta?". (I Corinteni 5, 2)
N-a spus: "N-ar fi trebuit, oare, mai degrabă să vă străduiti?".
- Dar ce?
- "N-ar fi trebuit oare, mai degrabă să plângeti?" ca si cum o boală obstească, ciuma, ar fi cuprins tot orasul. Aproape că le-a spus: "E nevoie de rugaciune si marturisire ca să piară boala din tot orasul".

Ai văzut câtă frică a atârnat Pavel deasupra capetelor lor? Deoarece corintenii socoteau că răul se mărgineste numai la cel ce săvârşeşte păcatul, de aceea Pavel îi face atenti, spunându-le: "Oare, nu stiti că putin aluat dospeste toată frământătura?".( I Corinteni 5, 6)

Cuvintele lui Pavel au acest înteles: "Dacă răul înaintează, va cuprinde si celelalte mădulare; trebuie deci să vă îngrijiti asa de păcatul acesta, ca si cum ati avea de luat hotărâri cu privire la niste rele obstesti. Să nu-mi spui mie că numai acela a păcătuit, ci gândeste-te la aceea că răul e un puroi, care amenintă să se întindă în tot trupul".

Si după cum când arde o casă, sar în ajutor si se grăbesc si cei care n-au suferit nici un rău, nu mai putin decât cei cu casa aprinsă, ca nu cumva focul să se întindă si să ajungă si la usile lor, tot asa si Pavel îi trezeste pe corinteni, spunându-le: "Păcatul săvârşit între voi e un foc; să iesim întru întâmpinarea răului; să stingem focul, înainte de a cuprinde Biserica. Dacă nu-ti pasă de păcat, pentru că este în trupul altuia, află că si tu esti bolnav, căci acela este mădular al întregului trup".

Dar gândeste-te si la aceea că, dacă trândăveşti, dacă treci cu vederea răul, răul te va cuprinde si pe tine. Deci dacă nu pentru fratele tău, fii treaz măcar pentru tine! Opreste ciuma, pune stavilă puroiului, zăgăzuieste întinderea lui!

Acestea si mai multe ca acestea spunându-le Pavel şi poruncindu-le să-1 dea satanei (I Corinteni 5, 5), mai târziu, pentru că s-a schimbat si a ajuns mai bun, le-a spus: "Destul este pentru unul ca acesta pedeapsa aceasta de la cei mai multi" (II Corinteni 2, 6)
"Intăriti în el dragostea". (II Corinteni 2, 8) Uită-te câtă stăruintă pune acum Pavel ca să-1 împreune si să-1 alipească iarăsi de turmă, pentru că mai înainte îl arătase ca dusman si vrăjmas obstesc tuturor, pentru că-1 izgonise din turmă si-1 tăiase din trupul Bisericii! Nu le-a spus simplu: "Iubiti-1!", ci: "întăriti în el dragostea!", adică: "Arătati-i prietenie trainică si statornică, dragoste fierbinte, clocotitoare si înflăcărată, care să contrabalanseze ura voastră de mai înainte; purtati-vă cu el cu bunăvointă!’."