16. „Vindecarea memoriei"
La ultima adunare a Conferintei Bisericilor Europene, 25 iunie-2 iulie 2003, Trondheim, Norvegia, s-a discutat si despre „vindecarea memoriei".
Cati dintre participantii ortodocsi au realizat, oare, despre ce este vorba? Oare cati au inteles ca sunt manipulati? Vom incerca in cele ce urmeaza sa explicam despre ce este vorba.
„Vindecarea memoriei" sau despre dubla-gandire
sau despre spalarea creierelor
Fiind vorba de vindecare, gandul ni se duce la vreo boala sau tulburare. Care sa fie? Despre ce boala sa fie vorba, atunci cand se foloseste sintagma „vindecarea memoriei"? Si care este simptomul acestei boli? Amnezia? Nu. Dimpotriva, amintirea. Amintirea trebuie „vindecata", aflam din prezentarea lucrarilor adunarii.169
Ce este memoria? Ca sa nu gresim, vom apela la dictionare. In DEX, gasim urmatoarea explicatie: memorie - 1. proces psihic care consta in intiparirea, recunoasterea si reproducerea senzatiilor, miscarilor, cunostintelor etc. din trecut; 2. pastrarea in amintire, reprezentare mintala, aducere aminte, amintire; 3. parte a calculatorului electronic in care se inregistreaza instructiuni, cuvinte, valori numerice etc.
Aceeasi explicatie gasim atat in Dictionar de neologisme, cat si in Dictionarul enciclopedic de psihiatrie. Adaugam ca din punct de vedere teologic, sediul memoriei este sufletul si nu creierul.
Se pare, insa, ca pentru Conferinta Bisericilor Europene, aceasta capacitate de memorare este considerata „patologica" si in consecinta ar trebui „vindecata". Dar cum? Prin uitare - propun membrii Conferintei. Printr-o uitare deliberata. Ni se recomanda sa uitam, la comanda, ceea ce deranjeaza pe cei de la putere, si ceea ce deranjeaza planul de instaurare a noii ordini mondiale.
Aceasta logica ecumenica parca este desprinsa din romanul „1984" al lui Orwell. El numeste acest proces dubla-gandire.
«Partidul afirma ca Oceania n-a fost nicicand aliata Eurasiei. Pe cand Winston Smith stie ca acum patru ani Oceania a fost aliata Eurasiei. De unde, insa, venea acea cunostinta, cine putea proba faptul? Doar propria sa constiinta, care mai devreme sau mai tarziu, va fi anihilata. Si daca toata lumea accepta minciuna impusa de Partid si daca toate documentele si marturiile afirma acelasi lucru, atunci minciuna trece in Istorie si se preschimba in adevar. „Cel care controleaza trecutul, zice sloganul Partidului, acela controleaza si viitorul. Cel care controleaza prezentul, acela controleaza trecutul." Totusi, trecutul, alterabil prin insasi natura sa, nu a fost schimbat niciodata. Tot ce-i adevarat astazi, adevarat va fi de-a pururea. Este cat se poate de simplu. Ceea ce se cere e doar un sir nesfârsit de victorii, pe care orice individ trebuie sa i le smulga propriei memorii. Este ceea ce se cheama „stapanirea realitatii", in neolimba exista un cuvant special dubla-gandire [...]. Mintea sa se rataci in labirintul dublei-gandiri. Sa stii fara a sti; sa te crezi cu dreptate in timp ce promovezi o minciuna minutios elaborata; sa sustii simultan doua opinii, constient ca sunt contradictorii, si sa crezi totodata in ambele; sa apelezi la logica impotriva logicii; sa renegi morala si totodata sa recurgi la ea; sa consideri ca democratia e cu neputinta si in acelasi timp, ca Partidul e aparatorul ei; sa uiti ceea ce e necesar a uita, dar cu toate acestea sa-ti reamintesti tot atunci cand e nevoie, ca mai apoi sa uiti din nou; si mai presus de toate, sa aplici procedeul dublei-gandiri la procesul propriu-zis. Tocmai in aceasta consta subtilitatea sistemului: in a-ti inabusi, treaz fiind, cugetul si in acelasi timp, a nu-ti da seama ca faci, de fapt, un act de autosugestie. Astfel, nici chiar cuvantul dubla-gandire nu poate fi inteles fara a recurge la dubla-gandire.”
Sa revenim la tema noastra si sa observam ce ni se cere sa uitam? Sa uitam „amintirea unor dureroase evenimente din trecut" (suferintele martirizarilor, distrugerile) care ne-au fost provocate de inaintasii celor ce astazi ne indeamna la unire.
Dar de ce au suferit strabunii nostri ortodocsi? Pentru ca au iubit adevarul mai mult decat viata in apostazie si erezie. Li s-a cerut unirea cu ereticii si pentru ca s-au opus lepadarii dreptei credinte, au fost batuti, chinuiti, izgoniti, omorati si li s-au distrus bisericile.
Acum ce ni se cere? Sa acceptam unirea pe care stramosii nostri au refuzat-o. Ni se cere sa acceptam unirea cu aceiasi eretici in numele „dragostei" crestine si sa uitam trecutul dureros. Cata perfidie si viclenie!
Si ce fac ortodocsii participanti la Conferinta Bisericilor Europene? Calca, se pare, pe urmele apostatilor care la 1700 au acceptat unirea cu Roma pentru privilegii materiale.170 Ce este mai grav consta in faptul ca vor sa traga in ratacirea lor si pe crestinii ortodocsi.
„Trecutul inseamna legitimare si justificare. Fara trecut nu mai putem fi siguri de nimic.”171
Ni se cere sa uitam trecutul? Nu. Nici nu s-ar putea.172 Ni se cere sa uitam doar o parte din trecut, selectiv, doar ceea ce ii deranjeaza pe arhitectii noii ordini mondiale, pe cei de la Putere. De pilda, trebuie sa ne reamintim, la comanda, de suferintele evreilor, reale sau inchipuite; Biserica romano-catolica trebuie sa-si aminteasca cu umilinta ca i-a persecutat pe evrei, dar nu trebuie sa-si aminteasca nimic de nelegiuirile si crimele savarsite de unii evrei contra neevreilor.
Tot asa si noi, romanii ortodocsi, suntem indemnati sa nu ne mai amintim de suferintele indurate de ortodocsi din partea iezuitilor si a stapanirii catolice din Transilvania, in perioada 1700-1948. Nu trebuie sa ne mai amintim de atrocitatile savarsite de hortystii din Transilvania asupra romanilor si evreilor, in perioada 1940-1944.
La fel, nu trebuie sa ne mai amintim de suferintele crestinilor in perioada regimului comunist si nici de colaborarea unor clerici cu regimul comunist de la putere.
Noi, insa, ni le vom aminti mereu si le vom transmite si urmasilor nostri, cu calm si pace. Suntem crestini! Asa cum evreii isi aduc aminte de suferintele lor, tot asa ne aducem si noi aminte de suferintele indurate de crestini pentru apararea dreptei credinte. Noi nu cerem, ca ei, nici despagubiri si nici razbunare, caci ne amintim de porunca Domnului nostru Iisus Hristos, care zice: „Binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va fac rau si rugati-va pentru cei ce va prigonesc" (Matei 5, 44).
Cine ne poate condamna pentru aceasta atitudine de pace? Nimeni.
Insa, altceva deranjeaza. Ce anume? Faptul ca nu acceptam sa ne lepadam de credinta si nu acceptam unirea cu ereticii, in numele unei dragoste fatarnice.
Mantuitorul ne-a invatat ca sa marturisim adevarul si dreapta credinta in pace si fara violenta. Nimeni nu ne poate acuza de razvratire si instigare la violenta, de vreme ce noi ii iertam si ne rugam pentru intoarcerea celor rataciti si pentru ca Dumnezeu sa nu le socoteasca pacatul, ca ne urasc pentru ca iubim adevarul.
Dupa cum evolueaza lucrurile, se pare ca nu mai este mult pana cand marturisirea adevarului si a dreptei credinte sa devina un delict impotriva noii ordini mondiale si a guvernului mondial.
Ecumenistii in cardasie cu arhitectii francmasoni ai noii ordini mondiale ne indreapta spre o societate totalitara, care va intrece cu mult cele inchipuite de Orwell in romanul „1984".
Despre noua ordine mondiala si guvernul mondial s-au scris numeroase carti, insa, din pacate, prea putini ortodocsi le acorda atentia ce li s-ar cuveni.
Noua ordine mondiala ne va aduce sclavia; nu va aduce nici siguranta, nici bunastare, nici pace, nici liniste sufleteasca, nici libertate.
Se va ajunge aici prin controlul total.173
Sa mai dam cateva citate din cartea lui Zbigniev Brezinski, "Intre doua ere", fost consilier pentru securitate sub cinci presedinti. „Omenirea trece prin mari stagii de evolutie. Primul a fost stagiul primitiv, care gravita in jurul religiei, in acea vreme, omul credea ca destinul lui este in mana lui Dumnezeu." Al patrulea stadiu este numit de Brezinski era tehnotronica. „Era tehnotronica include aparitia graduala a unei societati din ce in ce mai controlata si supravegheata. O astfel de societate va fi dominata de o elita nefundamentata pe valori traditionale.”174 In editia din luna ianuarie 1968 a revistei „The Encounter", Brezinski scrie: „Va fi posibil sa se mentina o supraveghere aproape permanenta asupra fiecarui cetatean si sa se pastreze la zi o evidenta care sa contina chiar si cele mai personale informatii despre sanatate si comportament, pe langa altele. Aceste informatii vor fi oricand la dispozitia autoritatilor.”175
Istoria se rescrie dupa directivele noii ordini mondiale, care a patruns mintile multor ierarhi si teologi din Biserica Ortodoxa. Exageram? Credem ca nu. Iata cateva argumente comparative.
In 1937, Sf. Sinod lua atitudine si condamna francmasoneria. In 1940, Teodor M. Popescu publica cartea Biserica marturisitoare,176 combatand erorile papistilor si uniatismul. In 1952, se mai amintea inca de doua lucrari ale teologului francez Vladimir Guettee, Papalitatea schismatica si Papalitatea eretica, traduse si in limba romana.177 In 1973, parintele D. Staniloaie publica Uniatismul din Transilvania, incercare de dezmembrare a poporului roman. In 1985, Biserica Ortodoxa Romana publica mai multe carti despre teroarea hortysto-fascista din Transilvania, in perioada 1940-1944. In 1992, Valeriu Anania, actualul ierarh Vartolomeu Anania, publica lucrarea Pro Memoria, in care arata erorile uniatismului promovat pana astazi de Vatican.
Astazi ierarhii ecumenisti vor sa rescrie istoria incercand sa ascunda adevarul despre erezia papistasa si ecumenista, promovand unirea fatarnica si sincretista, alaturi de integrarea in Uniunea Europeana satanista si evreiasca, ca etapa spre instaurarea noii ordini mondiale si a guvernului mondial.
Prigoane au fost si vor mai fi, insa adevarul nu va inceta a fi marturisit pana la sfarsitul veacurilor, chiar daca aceasta va cere in continuare jertfe.
169. In revista „Candela Moldovei” nr. 7-8/2003, p. 3, articolul Iisus Hristos vindeca si reconciliaza.
170. Vaticanul „a schimbat unele dintre metodele din trecut, adaptandu-le timpului de astazi, dar scopul a ramas acelasi. Sub masca ecumenismului, ofera burse numeroase tinerilor ortodocsi si tot felul de ajutoare si alte avantaje unor fruntasi ortodocsi, mai ales din unele biserici mai stramtorate financiar, deprinzandu-i in schimb, cu un vocabular ecumenist relativ, pentru a-i dezarma in fata fortelor de intercomuniune, in fata teoriei ca, cu toate diferentele existente, cele doua Biserici au devenit de la ridicarea anatemelor, una, dar una sub primatul papei, la care conducerea Bisericii Catolice nu renunta cu nici un pret.
Bursele in scolile de teologie catolica se ofereau si odinioara cu efecte pagubitoare, pe care le cunoastem, pentru ortodoxie, dar argumentul ca diferentele intre ortodocsi si catolici sunt fara insemnatate era folosit de propaganda catolica ca mijloc de adormire a constiintelor ortodocsilor" (Pr. D. Staniloaie, Uniatismul din Transilvania,incercare de dezmembrare a poporului roman, Bucuresti, 1973, p. 8.)
171. Lucian Boia, Jocul cu trecutul, ed. cit., p. 7.
172. „De uitat, nu putem chiar daca am vrea! Uitarea sau memoria nu stau in puterea vointei noastre. Acestea sunt insusiri ale intelectului omenesc care lucreaza independent de noi, incat a spune ca uitam, putem spune teoretic, dar, in fond, nu uitam. Dar a te razbuna pe raul din trecut, aceasta deja depinde de vointa noastra." (Dragos Seuleac, Carmen Dumitriu, op. cit., p. 271.)
173. Despre controlul total mai multe amanunte la Texe Marrs, Project L.U.C.I.D.: The Beast 666 Universal Human Control System (224 pagini) si ing. Mircea Vlad, Apocalipsa 13. Sfarsitul libertatii umane, ed. AXIOMA EDIT, Bucuresti, 1999; Ieromonah Hristodul Aghioritul, La apusul libertatii, ed. Sofia, Bucuresti, 1999.
174. Z. Brezinski, Intre doua ere, citat dupa Cristian Negureanu, Intraterestrii si noua ordine mondiala, ed. Miracol, Bucuresti, 1994, p. 74.
175. Cristian Negureanu, op. cit., p. 74.
176. Teodor M. Popescu, Biserica marturisitoare, ed. cit.
177. Istoria bisericeasca universala, EIBMO. Bucuresti. 1956, p. 457.
|