[size=3][color=red]INVATATURA FOLOSITOARE PENTRU TINERI, DIN PILDA FIULUI RISIPITOR[/color][/size]
SFANTUL IOAN MAXIMOVICI
(DIN "PREDICI SI INDRUMARI DUHOVNICESTI", EDITURA SOPHIA, BUCURESTI, 2006)
Și i-a spus tanarul tatalui sau: „Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere!”. In Pilda fiului risipitor (ratacitor) este continuta cea mai ziditoare lectie pentru tineri.
Intr-adevar, in fiul risipitor vedem întregul tablou al tineretii usuratice: superficialitatea, neseriozitatea, patima independentei - intr-un cuvant, tot ce caracterizeaza cea mai mare parte a tinerilor. Fiul cel mic a crescut in casa parinteasca. Ajungand la anii tineretii, si-a închipuit că deja casa parinteasca era prea stramta pentru el. I se parea neplacut sa traiasca sub conducerea tatalui si sub supravegherea mamei, dorea să-si imite colegii, care se dedau galagioaselor placeri ale lumii.
„Sunt mostenitorul unei mari averi - cugeta el. N-ar fi mai bine dacă mi-as primi chiar acum partea cuvenita? Voi putea să-mi chivernisesc bogătia altfel decat o face tatal meu.” Si usuraticul tanar se lasa amagit de stralucirea inselatoare a placerilor lumii si hotari să arunce de pe umerii sai jugul ascultarii si sa plece din casa parinteasca.
Oare nu sunt similare imboldurile care ii fac pe multi astazi să paraseasca, daca nu casa parintilor pamantesti, atunci casa Tatalui Ceresc, adica să iasa de sub ascultarea Bisericii?
Mintilor necoapte, jugul lui Hristos li se pare greu si poruncile Lui, anevoioase. Ei cred ca nu exista vreo nevoie anume ca sa asculte ceea ce ne porunceste Dumnezeu si Sfanta Sa Biserica. Putem sluji lui Dumnezeu – li se pare lor - fara a refuza să slujim lumii. „Suntem destul de puternici - spun ei - ca sa rezistam tentatiilor pierzatoare si ispitelor. Putem si singuri să ramanem fermi in adevar si in învatatura cea sanatoasa. Dati-ne sa ne desavarsim gandirea cu informatii multilaterale! Dati-ne posibilitatea sa ne intarim singuri vointa in mijlocul ispitelor si al tentatiilor! Si fie ca simturile noastre sa se convinga prin experienta nemijlocita de hidosenia pacatului!”. Cu ce sunt mai bune aceste dorinte decat cererea necugetata pe care i-a facut-o fiul cel mic tatalui sau: „Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere”?
Si iata ca fiul cel usuratic înceteaza să mai asculte de legile si de sfaturile Sfintei Biserici, inceteaza sa mai studieze cuvantul lui Dumnezeu si invataturile Sfintilor Părinti, ci isi pleacă urechea la teoriile mincinoase ale falsilor invatatori si isi omoara cu astfel de ocupatii cele mai bune ceasuri ale vietii, incepe sa vina mai rar la dumnezeiasca biserica sau sta neatent, imprastiat in biserica. Nu gaseste posibilitatea să se ocupe cum se cuvine cu lucruri evlavioase si să se exerseze în fapte bune, intrucat cea mai mare parte a timpului o foloseste ca să mearga la spectacole, la petreceri publice si asa mai departe. Cu alte cuvinte, cu fiecare zi se deda tot mai mult lumii si, in sfarsit, pleaca in tara indepartata.
Unde se ajunge după o asemenea indepartare de Sfanta Biserica? Tot acolo unde l-a adus pe fiul risipitor plecarea din casa parinteasca. Tinerii usuratici îsi consumă foarte repede minunatele lor puteri si capacitati sufletesti si trupesti si distrug tot ce facusera bun mai înainte pentru vremea vesniciei. Iar intre timp vine „o foamete mare in tara aceea”, apare pustiirea launtrica si nemultumirea - urmari inevitabile ale placerilor zgomotoase; apare setea de desfatari, care se întareste si mai mult prin satisfacerea patimilor pacatoase si devine, in sfarsit, de nepotolit. Si cat de adesea se intampla ca nefericitul petrecăret recurge, pentru satisfacerea patimilor sale, la îndeletniciri josnice și rusinoase, care nu-l fac să-si vina în fire, ca fiul risipitor, si nu-l întorc pe calea mantuirii, ci îi desăvârșesc pieirea, cea vremelnica si cea vesnica!
|