CUVANT DESPRE POCAINTA, IN PRIMA SAPTAMANA A MARELUI POST
SFANTUL IOAN MAXIMOVICI
(DIN "PREDICI SI INDRUMARI DUHOVNICESTI", EDITURA SOPHIA, BUCURESTI, 2006)
„Deschide-mi usile pocaintei, Datatorule de viata! “ Cuvantul grecesc pentru pocainta este „metanoia”. In sens literal acesta inseamna schimbarea mintii, a modului de a cugeta. Cu alte cuvinte, pocainta este schimbarea atitudinii, a modului de a gandi, schimbarea omului launtric al sau. Pocainta este revizuirea parerilor omului, este schimbarea vietii lui.
Cum poate să aiba ea loc? La fel cum se intampla atunci cand un om ajunge intr-o camera intunecata, care deodata este luminata de razele soarelui: cat timp a privit camera in intuneric, i se părea intr-un anume fel: multe din cele aflate acolo nu le vedea, si nici nu presupunea ca se afla acolo. Multe lucruri si le închipuia cu totul altfel de cum erau de fapt. Trebuia să se miste cu grija, intrucat nu stia unde se afla obstacolele. Dar iata, camera se lumineaza, el vede totul limpede si se misca liber.
Acelasi lucru se petrece si în viata duhovniceasca. Cand suntem cufundati in pacate iar mintea noastra este ocupata numai de grijile lumesti, nu luam aminte la starea sufletului nostru. Suntem nepasatori la starea noastra launtrica si mergem neîncetat pe o cale gresita, fara sa ne dam seama de asta.
Dar iata, o raza a luminii dumnezeiesti patrunde in sufletul nostru. Cata murdarie vom vedea atunci in noi insine! Cat neadevar, cata minciuna! Cat de dezgustatoare ne vor aparea atunci multe gesturi ale noastre, pe care ni le inchipuisem ca sunt stralucite! Vom intelege limpede ca mergem pe cai gresite. Si vom intelege clar care-i calea cea buna.
Daca vom constientiza nimicnicia duhovniceasca, pacatosenia noastra, si vom dori din tot sufletul sa ne indreptam, suntem aproape de mantuire. Din adancul sufletului vom striga către Domnul: „Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma după mila Ta!”, „Iarta-ma si ma mantuieste!”, „Da-mi sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu!”.
O data cu apropierea Marelui Post, sa ne grabim sa ne iertam unul altuia toate supararile si mahnirile. Fie ca intotdeauna sa auzim cuvintele Evangheliei din Duminica Iertarii: „Ca de veți ierta oamenilor gresalele lor, ierta-va si vouă Tatal vostru Cel Ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor gresalele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresalele voastre” (Matei 6, 14).
|