Lucian, ma bucur ca te "amesteci ", :p , in sensul ca de asta am nevoie, de opinii ale unor persoane trecute prin experiente similare , sau mai sporite duhovniceste decat mine, care sub iluminarea Sfantului Duh sa imi dea un sfat crestin.
Din ce am inteles eu de la ovidiu: daca prietenul meu nu ma ajuta in urcusul meu duhovnicesc, atunci nu ma iubeste, ci imi sta in contra.
Am inteles ca aceasta Mare Taina nu este doar pentru nasterea de copii: conceperea unui copil sa fie dupa rugaciune de cerere , pentru ca Dumnezeu sa iti daruieasca un copil cuminte si care sa aiba de mic inclinatii spre Cele Sfinte, sa fie un copil binecuvantat si dorit(cam grea aceasta infranare de la placere in casatorie, banuiesc).
De aici am dedus ca decat sa faci copii de a caror educatie duhovnicesca sa fie precara(si sa ajunga in iad, sa spuna ca mai bine nu l-ar fi nascut mama lui), mai bine sa te rogi pentru a avea un copil "bun", si sa nu il faci din palcere trupeasca(eu am simtit toata viata umbra patimilor parintilor mei: desfranarea, mandria,etc m-au urmarit si acum am inteles ca le-am "mostenit". Nu este suficienta mostenirea materiala, nici genetica, trebuie si incarcatura morala, dragostea pentru Dumnezeu).
M-am gandit sa ma casatoresc si gata , ca multe femei au avut soti mai putin sporiti duhovniceste si s-au mantuit, ca au facut mucenicie cu sacrificiul lor. Dar imediat mi-am raspuns ca daca ar fi putut alege ele insele un sot (de obicei parintii lor au ales sotul necredincios) , cu siguranta ar fi fost unul cu dragoste si frica de Dumnezeu.
Ovidiu pune o problema, cea a "iubirii lumesti". Si este adevarat, daca nu ma iubeste cu sufletul si nu este capabil sa renunte la "lume " pentru mine , pentru Hristos, eu ce fac ? Asta nu este o intrebare retorica, chiar va intreb, eu ce fac?
Observ ca imi vorbiti de sacrificiu: sa ma casatoresc cu el si sa imi continui viata in Hristos, chiar si fara el alaturi(eu asa vad lucrurile acum). Atunci nu batjocoresc Taina casatoriei cu principalul ei scop?
Intr-adevar, am putea sa ne casatorim si sa ne "formam " unul pe altul.El mi-a spus deja ca va fi ca si pana acum: vom face dupa voia mea(dar eu acum nu am tarie sa rezist patimilor lui-desfranarea,iubirea de bani,etc). Imi repet cuvintele parintelui Arsenie Papacioc: daca un barbat nu este apt sa se duca pe sine spre mantuire, cum va putea el sa fie "capul familiei sale"?
Doamne ajuta!
|