Citat:
În prealabil postat de iustin_dumitru
Suna bine, ca duce cumva spre increderea in convingerea proprie, desi contextul in care ai spus-o era ca primesti de la altii anumite invataturi si ti le inusesti atat de bine ca devin ale tale.
Oare numai primirea de la altii te referai, sau pot pune aici si ideile mele care nu mi-au venit de la altii dar care eu simt ca ar fi bune?
|
Nu de la alții vine, ci de la Duhul Sfânt prin alții.
Citat:
În prealabil postat de iustin_dumitru
De exemplu eu ,cum am spus , am constatatrea mea cristalizata din toata credinta mea, ca daca vrei sa simti si sa poti lauda pe Dumnezeu, ai totusi o cale, chiar si pentru sufletele mai reci : Hristos este poarta catre a lauda pe Tatal.
Ideea aceasta are multe argumente de la care pleaca dar important e ca in final ajunge la o lauda reala in inima.
Acu ma framanta o alta idee : toata Traditia vad ca il lauda pe Hristos, si si eu.
Dar El a spus in repetate randuri ca eu nu am venit ca sa Mi se slujeasca. Si de asemenea : "Nu cine imi zice Doamne , Doamne,ci cel care face..."
Oare ne inchinam Fiului lui Dumnezeu dupa natura sa dumnezeiasca sau restrictia ceruta de El se referea cumva la natura si activitatea sa omeneasca .?
Caci daca ne inchinam persoanei atunci lucrul e lamurit, Iisus Hristos a fost si este Dumnezeu , deci se cuvine sa Il laudam.
|
Dacă am presupune că Iisus nu S-ar fi întrupat și propovăduirea Lui nu ar fi cunoscută, cred că nici conceptual nu s-ar putea imagina toată raportarea dumnezeiască la omenire și nici invers, din moment ce și dacă El a venit și a înviat, sufletul omenirii tot orbit este de trupul lumii acesteia.