Citat:
În prealabil postat de iustin_dumitru
Unele cereri din rugaciuni le zicem asa cum sunt, pentru ca ne dam seama ca rimeaza cu sufletul nostru,ca ne reprezinta, si nu mai stam sa ne batem capul.
Totusi o analiza ar fi indicata , ca sa stii ce te rogi.
E drept ca important e sa fie existent si puternic sentimentul interior de cerere si de dependenta de Dumnezeu, ca asta e una din conditiile de baza ale rugaciunilor.
Rugaciunile au fost preluate din traditie, si se pot identifica cu AI primele atestari documentare ale unora din ele ( de exemplu acatistele incepe de prin secolul 6)
De aceea le socotim ca venind de la Duhul, si nu ne mai prea batem capul cu ele, si riscam sa ajungem la o recitare a lor, chiar daca nevoia respectiva o simtim puternic si in sufletul nostru.
Un exemplu simplu, care toti il zicem in primele rugaciuni incepatoare:
Sunt anumite implicatii dogmatice pe care nu insist caci cred ca toata lumea le stie sau le simte :
-ca trebuie sa iti cunoscti pacatele intai,
-ca trebuie sa simti pocainta pentru ele, si hotararea de a scapa de ele ca rugaciunea sa aiba efect
Ce as vrea eu sa subliniez este ca dintre cele doua, iertarea este mai evidenta ,pentru ca toti stim ca pacatele ne-au fost iertate prin Hristos, si ca prin caiunta,si Taina spovedaniei actualizam mereu aceasta iertare ,pentru pacatele ulterioare
|
Poate că ai vrut să formulezi altfel ceea ce am boldat și poate că prin karma s-ar putea ca Duhul Sfânt să mă ferească de a comite vreun păcat, sau să nu lase ca urmările unei fapte să se răsfrângă asupra mediului in care, fără să conștientizez, comit păcatul; căci dacă conștientizez că fac un păcat, atunci nu-mi vine a crede că pot obține în avans iertarea(”actualizarea” ei).
A-mi cunoaște păcatele întâi este o mare, mare binecuvântare, ba chiar har, căci dacă nu simt pocăință, înseamnă că nu e nici o conștientizare a păcatului, sau cateheza mea are lacune și nu cunosc Voia lui Dumnezeu și nici jertfa Lui pentru mine.
Toate rugăciunile scrise au avantajul că se pot alege conform nevoii pe care o simțim și, mai ales, pot fi completate sau ajustate cu formulări proprii pe care harul nostru le consideră necesare a fi menționate.