Citat:
În prealabil postat de Iorest
Adică o credință strâmbă te învață să împarți cu altul, să te ajuți, să fii non-violent, să nu mănânci carne, dar în ortodoxie văd la cei practicanți multă răceală, indiferență, zonă de confort în cel mai bun caz, ca să nu zic de judecată, prejudecată, răutate disimulată în bună intenție etc.
|
Problema noastră, a ortodocșilor – sau una dintre ele –, este autosuficiența. Credem că vom fi mântuiți pentru că facem parte din Biserica "originală". Sau, mai bine spus, ne amăgim că apartenența formală la Biserică este de ajuns. Milostenia este de multe ori socotită ca fiind gestul formal de a împărți ceva comestibil sâmbăta ori la sfârșitul liturghiei, între noi, mai rar unor sărmani de serviciu care așteaptă, de fapt, altceva.
Totuși, faptul că Ortodoxia ține atât de mult la dogmă și chiar la rigoarea tipiconală cred că este de mult folos, ajutându-ne să nu ne pierdem busola. Dar nu este și suficient. Cum cei care s-au depărtat de Tradiția Bisericii, începând cu romano-catolicii și mergând până la neoprotestanți, pierd limpezimea valorilor și se acomodează tot mai mult la duhul lumii – dar înmulțind facerea de bine și comuniunea cu semenii –, de dorit ar fi ca noi, păstrând ce avem bun, să renunțâm la autosuficiență și ipocrizie, să nu ne mulțumim cu imitarea milosteniei și să regăsim duhul original al Bisericii, care era unul al dragostei.
Am mai spus-o: toți avem de învățat unii de la ceilalți – și nu doar diversele facțiuni creștine, ci incluzând și celelalte spiritualități ale lumii, inclusiv yoghinii. Singuri, după cum se vede, nu suntem capabili să ne găsim echilibrul: cădem fie în extrema formalismului, fie în cea a relativismului moral. Nu cred în posibilitatea unei uniri, nici măcar a Bisericilor tradiționale; cel puțin nu curând. Dar ar trebui să învățăm ceea ce este bun de la toți, inclusiv de la necreștini.
Poate că întâi de toate ar trebui să sporim voluntariatul în parohii, acolo unde sunt atâția oameni (bătrâni sau nu) singuri, neajutorați și uitați care zac prin casele lor și pe care preoții poate îi știu mai bine, căci îi află când trecu cu aghiasma.
Bine ar fi dacă s-ar reactiva Oastea Domnului, mișcare de înviorare a comuniunii dintre credincioși în Biserică, și care a cuprins în trecut destul de multe parohii.