Eu zic ca se merge putin in contratimp si de o parte si de alta.
Adica si de cei care neaga credinta si Biserica dar si de cei care eventual ar apara-o ca idee in sine.
Acestia nu fac decat sa intareasca confuzia celor care nu cred, nu le pot raspunde la intrebari, nu se pot pune pune in locul lor , pentru ca nu au inteles-o ei insisi bine, si ei insisi pot apara doar forma acelei insitutii.
Este un pericol care ii pandeste si pe cei credinciosi si poate deveni si o lipsa de indurmare astfel a celor necredinciosi sau in indoiala, care ar vrea sa primeasca de fapt lucruri puternice, care sa ii ajute sa iasa din oscilatia lor.
Cum a aratat si seraphim7 mai devreme, ca el de fapt avea nevoie de un feedback venit de pe linia credintei , nu de un parteneriat neaprat in discutie.
Biserica este o vorba goala ca si subiect in sine, si poate usor cadea inselarii si omenescului cum s-a vazut in zbuciumata ei istorie.
De asemenea oamenii care isi pun increderea in alti oameni, sau in anumite legi bisericesti luate ca subiect in sine, sunt ei insisi pe un teren miscator.
Am tot stat si m-am gandit la prezenta Duhului Sfant in Biserica. Duhul Sfant ne-a scos intotdeauna la lumina si din stari de impas de gandire, sau de orientare , dar nu ca o forta a noastra care ne-ar face mereu sa stim adevarul, desi noi nu Il stim bine pe El.
Duhu;l Sfant este doar atunci constatat si prezent cand te duce la Hristos, la explicarea sperantelor, solutiilor, si intarirea faptelor tale sau ale comunitatii, dar numai cu revelarea lui Hristos.
Asaa a fost cu lupta impotriva ereziilor, asa a fost cu iconografia, cu constituirea cultului , cu constituirrea Bisericii ca si comunitate si chiar ca si cladiri , intotdeauna Duhul Sfant ne-a dat aceea scantee divina prin oameni, care ne-a aratat legatura actiunilor noastre cu Hristos.
Aceasta este taria Bisericii ,calauzirea ei de catre Duhul spre unirea cu Hristos.
Orice alta aparare a Bisericii pe alte temeiuri , orice alta presupusa superioritate a sa , vine doar de la oameni.
|