Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
Asta este lupta mea de când mă știu în privința Creștinismului.
Nu trebuie neapărat să aleg, fiindcă situându-mă cumva la mijloc pot avea obiectiv și nepărtinitor.
|
Oare putem fi obiectivi în materie de credință, ținând cont că ea nu vine în urma unei analize exhaustive și imparțiale a unor elemente certe, ci dintr-o angajare subiectivă pe un anumit traseu, după ce am decis că cei care ne-au inspirat credința sunt demni de încredere? Este o alegere în urma unei deliberări, dar aceasta nu poate ține o viață întreagă, pentru că ar însemna să oscilezi toată viața, într-o perpetuă stare de neliniște, sfâșiat lăuntric. Nu-ți vei putea afla liniștea, fără de care viața duhovnicească nu este posibilă.
Căutarea nu încetează, însă, niciodată. Chiar după ce îți alegi cu hotărâre drumul pe care vrei să-l parcurgi spre mântuire, odată ce apuci pe el constați că celălalt capăt parcă este tot mai departe pe măsură ce te apropii de el, iar posibilitățile de rătăcire, respectiv de a o apuca pe căi greșite sunt la fel de multe ca și cele din afara lui. N-ai cum să te plictisești.