Ce mă contrariază, frate Seraphim, este că, deși recent ai afirmat că ai regăsit Ortodoxia și că oscilezi încă între aceasta și Catolicism, acum critici cu duritate creștinismul tradițional – dogmatic și normativ cum este –, invocând Noul Testament asemenea unui neoprotestant necruțător. Nu ți se pare cam inconsecvent?
Pe de altă parte, dacă te atrage modul neoprotestant de a practica și raporta la credință, bazat doar pe Biblie, de ce nu-l îmbrățișezi cu toată inima? Dacă, însă, vrei să alcătuiești un hibrid din cele două, să combini, spre exemplu, cele mai puternice rugăciuni ale Bisericii Ortodoxe cu un stil de viață și manifestare neoprotestant, nu riști să faci o struțo-cămilă nefuncțională?
Te-ai gândit, oare, că ar trebui pur și simplu să tai fără milă una dintre tendințele tale lăuntrice în favoarea celeilalte? Gândește-te că Dalai Lama, un om spiritual, fără discuție, chiar fără a fi creștin, sfătuia împotriva sincretismelor, respectiv ca fiecare să-și urmeze calea lui spirituală, acolo unde se află. Să-și ducă credința până la capăt – asta considera el important; dar să nu amestece lucrurile. De dragul limpezimii.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
|