[Moroco]

Impatimitul neputincios ce musca din sfinti si din Dumnezeu la aparitie se da suparat acuzand ca cica ar fi victima vrednica a silniciei si deranjului si se razbuna in mod reflex ”curatind” afara pe Dumnezeu de peste tot cu sodoma si gomora, un detergent ”minune” mai ceva ca la balamucul isteric nervos, furios, iesind din minti si amentind cu distrugerea si sinuciderea, pe care ca nebunul grozav o si face, isi permite cu nepasare de suflet prefacandu-se ca nu stie si nepasandu-i dinadins. Pe diavoli si pe duhurile rele nu le acuza deloc desi pacatul si duhul lumii i-a facut viata un cosmar ci se mituie zambind si-i place pentru ca are nevoie de pace si odihna, increzandu-se in mantuirea de la pacat si de la duhul rau, culmea, ca sa scape de ei si de tulburarea adusa in minte si suflet... cum? pai asa crede ca scapa, tradand, adica dandu-se si devenind a lor ca un fraier tzepuit care nu-si pune problema ca impatimirea accelerata si intretinuta, satisfacerea sevrajei nu-ti poate da pace si odihna niciodata ci sclavie. Ca sa o satisfaci vei ucide, vei fura, vei minti, vei insela silnicit, fortat, in sclavia pacatului si a stapanului de sclavi, lumea si diavolul luxiferic ce te amageste ca-ti dau pace si odihna, belsug ca pui in barsupiul lor si ca te rezolva cu bani multi pentru o lipsa de griji indelungata. Tzeapa, te rupi de Dumnezeu, de comuniunea sfanta si smerita si-ti pierzi pacea, odihna si somnul in vesnicie, te pierzi si vei dispera intro tulburare fara de sfarsit si fara de scapare, caci atat au sa-ti dea cei ce cad din Cer ca sa te distreze in cruzime si prostie, singuratatea in neputinta tuturor patimilor acuzand dupa ce cazi si musti sa iei si sa prazi uniti in haita talhareasca ce se ocupa cu pirateria, mintind suparat acuzand ca alti-s de vina, dand orice sa te razbuni crunt distrugand tot ca sa crediblizezi si sa-ti musamalizezi nesabuinta, obraznicia, rautatea, vina. Ei, mai marii ce te bantuie, nu te pot ierta, nu te pot ajuta, n-au ce-ti da si te lauda, te linistesc sa crezi ca-ti pod da ei pace, odihna, linistire, stapanire insa e amagire, ispitire, e tzeapa ca sa te ia din Dumnezeu si sa te odihneasca in patimile lor, pacate proaspete repetate cu obraznicie confundand plinatatea duhului cu ingamfarea trufiei, ca sa te simti mare, insa nerabdand adevarul abbadonanist o sa cazi in capcana necredintei ”fericit” in patimile tale ca sa dormi anesteziat la suflet pana mori... si abea apoi te trezesti, speriat de ce poate sa-ti faca, fiindca ispitit de ei te-ai insingurat sa te odihnesti in minciuniune, sa ai pace si comoditati pana la batranete, insa in singuratate nu e pace, nu e odihna ci bani morti ascunsi ce te tin legat, care nu-ti pot da nici odihna nici iertare asa ca degeaba te-ai pitit dupa cires ca ti-ai pierdut iubirea si pacea daca te-ai sustras... printre elefantii ascunsi in cires.

Stii de ce au elefantii ochii rosii? Nu stiu. Pai ca sa se poata ascunde mai bine in cires. Ai vazut vreun elefant in cires? Nu. Niciodata. Ei vezi cat de bine s-au ascuns? N-au pace si de aia innabuse si tradand cad... in somn. Pe multi i-a strivit.

Vine ispita si muntele rautatii te face sa te crezi mare si insista sa te incerce la stress (ruperea de Dumnezeu cand intinzi bara, coarda la maxim) si tu vazand ca nu scapi din dorintza de a plesni peste obraz ca obraznicul jucand shcramoput, te infurii si in loc sa te razbuni prin darzenie necedend, intrii in sminteala ca sa faci pe plac ispitei,insistentei si lovesti peste fatza, dai sa distrugi, fecioara, pe sfant, pe mai mare, pe parinte, pe nevinovat, ca sa scapi de ispita care te innabuse prin presiuni insistente ce nu se mai termina. Dupa ce ai cedat si ai lovit, pleaca si te lasa si tu te dai mare ca cica ai scapat de ea. Tzeapa. Pai cum ai scapat. Facand-o? Atunci n-ai scapat. A plecat pentru ca te-a biruit si i-ai devenit rob. Nu mai vine nici s-o chemi. Are victorie asupra ta si te vrea rob, sclav, pierzator asa ca nu-i tampita sa te provoace iar ca nu cumva sa te stradui s-o invingi. Asa ca vine asupra ta doar alta ispita de la alta patima ca sa te biruie si aia. Si uite asa te biruie talhar dupa talhar si tu facand ispitele, cedand si facandu-le pe interior ca sa scapi de presiuni si sa nu se vada, dupa ce ai fost invins te simti liber. NU esti liber in vesnicie ci esti amagit vremelnic, esti tzepuit, nu esti liber asa cum ti se pare dupa satisfacer incat pare ca te odihnesti si te alinti ci esti sclav pacatului chiar daca s-a carat si s-a ascuns, esti capturat si slujesti fortat tuturor patimilor ce te-au biruit si vei muri si te vei chinui mai tarziu chiar daca acuma te-au lasat si nu te mai incearca... pentru ca ele stiu ca nu are pe cine, esti biruit si habar n-ai, tu te crezi mare si tareinsa devi tot mai usuratic, mai risipitor, un invins ce pierde mereu. De ciuda ca ai pierdut sa nu cumva sa vrei sa distrugi infrangerea si remuscarea auto-distrugandu-te ca o jertfire a arderii de tot si a distrugerii de tot prin repetarea cedarii, a faptei, caci nu scapi ci facand rafale de recidive fara numar iti accelerezi impatimirea si o sa ajungi la fundul muntelui de patima si a muntilor de patimi si vei fi invins de cei mai mici dracusori de dedesubt, ajungand rapid la fundul sacului, in fundul iadului. Nu te autodistruge deci autojertfindu-te sa scapi de remuscare, de frustrarea infrangerii prin autodistrugere lovind in Dumnezeu ca-ntrun colt pana crapi, ca-ntro tzepusha pana mori, pana te strapungi, pana jertfesti toata energia cu putere de fiara salbatica turbata, nu te dezbina si nu-ti deznadajdui ultimele sanse la fericire caci prin autojertfire prosteasca prin pacatuire, prin faptuire nu scapi ci devi tot mai rob, mai sclav, legaturile rautatii si slabiciunile tale in fata ispitei crescand si devi o manea ieftina si fara valoare, un suflet risipitor ce nu stie ce-a patit, ce-l va lua si unde-l va duce si ce munci groaznice si sitovitoare, chinuitoare o sa aiba de facut la nesfarsit. Pai asta ai patit. Ai cazut in ispita pentru placeri, pofte si comoditati, pentru bani si putere, pentru marire sau silnicit sub stress, ai facut fapta, ai lovit cu obraznicie peste obraz sa distrugi, fara sa vrei, din sminteala si neputinta invartita ca sa faci pe plac si apoi din pricina frustrarii si remuscarii ai repetat neputinta la infinit situandu-te de partea, caci daca nu poti asa poti invers, fericit ca poti nestiind ce anume poti, si ai lovit pana ai murit ca sa jertfesti cu razbunare si sa scapi de tot de cosmarul horor lovind in mod reptat ca o rafala a razbunarii pe victima si pe tine insusisau iubirea sau harul, neprihanirea sau fix pe Dumnezeu cu acuzari si nemultumiri, cu repros si furie distructiv exclusiva. Nu jertfe ci rabdare si mila e voia lui Dumnezeu asa ca nu te autodistruge ca prostul innebunit si scos din minti lovind in colt de piatra, de dinte cu partile vitale ca sa scapi de rusine, de neputinta de a da timpul inapoi vrand imposibilul, sa se rejoace meciul si sa fi castigat tu.Meciul s-a jucat, examenul a trecut si ai pierdut, ai cazut. Nu se mai poate sa ceri rejucarea, nu-ti mai da Dumnezeu asa ceva, asa ca nu distruge consecintele musamalizand caci nu poti sterge inregistrarile realitatii fara sa te pocaiesti si fara sa vrei sa te schimbi. Vei pierii neascultandu-ti-se rugaciunile desarte, smintite si ajungi in fund de iad, sclav la tot felul de patimi prin satisfacerea frustrarilor si razbunarilor, repetand smintit victoria pierzarii in reluari infinite invartindu-te-n bucla, adica refacand pe plac ispitei si pierzand in mod repetat dinadins ca sa demonstrezi ca nu ti-e frica si ca nu-ti pasa si ca asta vrei tuhoatarat si incapatzanat ”stiind” si crezand tu ca tu ai dreptate, ca nu-i pacat si nu-i rau ce faci, ce repeti, ca esti liber si glumet, nepasator, cool, trufind, obraznicind si negand pana la exasperare si insingurare, cazand din Har si luandu-te poptopul sa te duca cu pluta la mare distanta de victime, pana in focul iadului. Nu scapi cu rafalele razbunarii facute dinadins ca scapi de cosmar, de recidive, de repros, de remuscare, de durerea ca esti vinovat rau ci te afunzi in patima si-n sclavia la ea, te prapadesti si te innegresti rapid daca nu strigi dupa Iisus sa te scape din lucratura ispititoare a intunericului, din noaptea mintii si a faptelor rele a interiorului omului interior ce nu vegheaza, nu-i atent ci doarme in somnul pacatului mitomamoniacuzac si al facerii de fapte interioare rele avand sentimente uracioase, grandomanie, pisma, ura si blestem ispitit prin pofte si dorinti, prin butoiul ingamfarii, prin cana cu zeama veninoasa, prin obraznicie si marire... smintita... nepricepand ca nu te potrivesti cu Iisus ca biserica luptatoare ci pe invers ca sminteala pierzatoare avand impresia gresita ca esti complementarul bun al unui intreg bun.