[Moroco]

In loc sa asculte porunca inlacrimata a Domnului mantuitor vazand atata tulburare si plangere in poporul iesit sa vada ce se intampla, in loc sa auda ei si sa inteleaga cu profunzime si simtire indemnul: ”pe voi sa va plangeti!” in timp ce ne purta Crucea omenirii si a omului viclean si desfranat, cei de acum ne plangem... doar ca ne plangem de altii. Asa am inteles noi ca trebuie sa ne plangem mereu... de altii... pana chiar si de Dumnezeu si de Trimisul Lui, de Cuvantul si Mantuitorul nostru.

Si ce fac ei, unii, nu dam nume, cei de fatza se exclud, pai ei spala bani murdari si intelepciune acumulata din pacate si excrocherii, din nebunii tampe ridicate la rang de luxuri de dorit prin religie si justitie ca lupul moralist tampit pe interior in duhul lui antihrist acumulant insa foarte intelept pe exterior si te invata si vrea sa-i bagi ce-si tine el pe afara, intelepciunea, sa i-o bagi pe interior prin barfa si propaganda, prin lingusiri si complimente ca-i istovit si nu mai poate cârâlaba diabolica sa-si dea seama ce este si ce face, nu suporta si nu vrea sa stie ca toata ziua face cârâlabe de parca s-ar pocai si s-ar plange cand defpat unii pe altii se matureaza si se invata doar sa se planga de altii pe toate spetele si nemultumirile violente si agresive, cainandu-se si chemand la revolta si razbunare... spre pierzare... distrugand bogatii pierzarii dupa care au fost trimisi trimisii sa-i scoata din mare fara sa-i innece pentru saraci... nu se lasa ci lucreza si se jertfesc in desert prin munca pentru munca de parca ar darma si ar distruge idoli cand colo ei dezbina si distrug iubirea, sfintenia si Credinta in Cuvantul Mantuitorului.

Ca si crestin-ortodox (nu dreptii dreptatii ci aia care au fost pescuiti si se lasa pocaiti si indretati de Dumnezeu), ca sa nu continui tampenia cersetoare si ipocrita ce creste pe interior tampindu-te tot mai tare parand ca pe exterior devi tot mai intelept de parca chiar ai fi imbracat in Hristos cu viata interioara si ascunsa, ca sa nu ne tampim pe zi ce trece tot mai mult parand tot mai intelepti ar trebui sa ne plangem pe noi de noi insine ca ne plangem de altii si nu de noi dorind ”unitatea” piratereasca de scaparici picirici ce se balacesc in neascultarea u-nou-ului manuind pe interior ocaua mica cea fara de Dumnezeu, acolo-i plinsuu si scartairea dintilor, frigul si focoolul poftelor si ne plangem de altii incepand cu Dumnezeu pe Care-L izgonim sustinand cu durere ipocrita ca cica El ne izgoneste in timp ce ne cheama... si poate asa mai stingem focool strain al poftei josnice cu putina smerenie si umilinta, cu sfiala lasandu-ne luati de frica de Dumnezeu ca sa-si faca lucrarea ei curata atunci cand vine ea fara s-o deraiem spre fricile lumesti si la solutiile gresite la ele care sunt cea mai mare desfranare justitiara a ingrijosrarilor periculoase si amenintatoare ce nu vor sa iasa, sa plece, urand si blestemand cum nu s-a mai vazut. Deci ”nu va temeti!” turma mica sa va plangeti pe voi insiva ca toata ziua si noaptea nu faceti decat sa va plangeti de altii speriati ca va ia si va duce frica de Dumnezeu, luandu-va din munca pentru voia voastra si pentru interesul pagan, idolesc, patimas al pasiunilor si talentelor.

De frica minti si te razbuni coolrajosnic nemaisuportand si plangandu-te de altii cu vrajmasie uracioasa confundand pentru culvelovelele tale adunate ce ti-s dragi ca-s dragute si pentru care indragostit ai inselat si ai calcat iubirea si cuvantul, confundand deci de frica si pentru ele Vrajmasul ”rau” da bun cu vrajmasul rau da rau da rau... da rau... si necurat ce te tzepuieste ca el cica ar fi ”rau” da bun desi te tampeste pe interior inca de la inceputul lumii, tot mai tare si mai mult in suflet si duh de parca te-ar intelepti ca sa te bucuri cu naivitate ca si ”copiii” tampiti ca pe afara pari bogat, apreciat si tot mai intelpt... si genial pentru ca esti platit si ai trecut linia rosie din solidaritatea sindicala spre lene si excrocherie mai comoda in minciuniune! Acolo-i smintela si inscaunarea dia-volului la loc tainic si sfant, la loc ascuns de unde blestematul antihrist dă cu blestem de parca ar da cu binecuvantare capturand... acolo-i propaganda ce ti-o baga in timpeala interna a duhului omului interior si ascuns de parca te-ar intelepti desi te face tot mai tampit si salbatic acolo, ca o fiara turbata scoasa din minti ce distruge ”idolii” cand defapt pentru idoli, zombizatul somnambul ce sta in pofta intarita ca-ntro budinca scoasa de la frigider, distruge ”toti” idolii fiind pus de satana pe autodistrugere.. ne-intrebandu-se si nerecunoscand ca nimeni nu l-a trimis pe el sa extoarca ceea ce se cuvenea lui Dumnezeu asa cum extoarce camatarul laudaros folosind mila pe post de pila, impungand ca sa bage camila prin gaura unui ac sa pasaie paslamii fluierind a paguba si oftand dupa privilegii.

Silnicia nu e aia pe care o invoca omul plangandu-se toata ziua ca putoarea duhovniceasca de ascultare pentru pacatul care-i satisface si-i intareste inima in placerea si bucuria de patimi visand singuratatea si libertatea fara responsabilitate ca tovarasi si sfatuitori de incredere. Adevarata silinicie e usuratatea perfectionista a ”intelepciunii” pacatului care vrea sa faca unitate in babilonul religios mentalist rupt in 3 parti, unitate prin usuratatea perfectionista a pacatuirii mimand, jucand si imitand iubirea pentru prosperitatea vamiliei caci vamilia pacatosilor mancatori de carnati si bautori de lichide encefalo-rahidiene este vamila blestemului plangerilor, plans viclean, sursa turnatoriei, ce seamana cu plansul iubirii insa e pe sfinvers, e pentru corupere si distractie batjocuritoare in cereri si dorinte pline de razbunare, de rau, de chinuri groaznice, de intamplari tragice cumplite, de boli incurabile, chinuitoare, de suferinti sufletesti si trupesti, de caderi, de umilinte, de blesteme si mai ales de trufii materializate prin porunci nebune si rele, distrugatoare, exclusiviste, dezbinatoare, cinice, hulitoare, denigratoare, perverse, ipocrite, mincinoase, de parca autorul si-ar dori binele vamilial, al degeneratiei ancestrale din care provine, de parca si-ar cinsti stramosii si parintii, cand defapt in partea rea pe care si-a ales-o, toti sunt o apa si-un pamant blestemat plin de paganism si cruzime patimashe continand mult pacat snobil de facut ca un lux pentru viciricii scaparici-pilifrici, ca cireasa de pe tort a jertfei mafiote, a cupolei ascunse ce unelteste, ravnind ”margaritarul” nepretuit, hula, dorirea de rau, blestemul, pe care defapt ei il prefera si-l venereaza ca pe un zeu puternic caci ei, vamilia lor, casnicii sunt derivati din diavolul, tatal-minciunii si din satana-mamona culvelovelelor muierizatoare rezultand puii blestemati cu ortacii si tovarasii lor care doresc impreuna raul de parca ar fi bine daca s-ar implini si daca se intampla tragediile invocate, adica nenorocirea intrarii tuturor in mitomanie cronica prin pacatuiri succesive si recidive anabolizante spre puscariile si sclaviile patimilor ascunse si perverse indistructibile si regeneratoare pe care ei le au si le simt ca bune dorindu-le incarnate in sufletul si trupul lor corupt si lasciv condus de mintile pilozofice pline ochi de stinta si tehnologia cunostiintelor tuturor rautatilor pe care ajungi sa le faci necontenit in sclavie egoista la iubirea de sine, la ura si razbunare pripita, la pacatul travestit ce te cheama inselator din locuri inalte plutind peste gasti si haite conduse de oameni mari si insemnati, nepricepand saracul de tine ca in suflet auzi glasul perfectionist al intelepciunii pacatului ca sa satisfaci usuratatea si neiubirea de Dumnezeu, caci profesorii si medicii de ieri si de azi sunt cei mai sharlatani inspectori ispititori silnicopati-siliconati si pe afara si pe interior care-ti toarna in suflet adevarata vrajeala, bulshitul, tradarea si iubirea lor de silnicie, scaparicia in etapa si in partea ”superioara”, in neplangere, defapt in neplansul-plansului ancestral satadamic si satakainic, adica plansul opozitiei la voia si poruncile Domnului, plansul smintit, contrar Cuvantului, indaratnicind si incapatzanand ambitios ca sa-ti faci si tu un nume mare si o vamilie terorista si antihrista asa cum s-a vamiliarizat traditia in istoria omului blestemacios pe pamant care-si doreste raul lui insusi si Lui Dumnezeu iubitorul de oameni si de fericirea lor. De frica doresti raul cu disperare fricos-furioasa mitomana cazand la picioare in barsupiul ”zeilor” scaparici, duhuri rele dezbinatoare inaintea carora cazi pe spate dandu-te lor sluga, copil, unealta, pilitian si pilitar ultrash distrugand benevol pentru ca tu chiar crezi ca ceilalti te silnicesc in timp ce silnicesti si asa devi blestemat silnicind fara numar caci ce doresti si vrei sa implinesti aia esti. In timp ce asculti si faci, te basculaza, te sfinverseaza, te invarte, pune alunecush, ispita, piedici, pietre in cale, avantaje, beneficii, bonusuri si tu neglijand continui lucrarea deturnata, gresita, mergi in trufie si silnicie pe lucrarea dorintei rele intrand pe teren minat si te detonezi in recidive ca fraierul ingrat ce plange, ce se plange de altii dorindu-le raul... sfarsind rau ca intru-un blestem ”binecuvantat” lasandu-te invins, dus, dat cu incredere pe mana potopopului uracios si rau ce ”curata” silnicia de pe pamant. Silnicistii striga silnicie potopind inselati-inselatori ca hotii ce striga hotii. Trebuie deci sa nu fii nesabuit incat cu mandrie prosteasca sa continui blestemul pornit si ambalat ce nu se mai opreste pana-n panzele albe ale teroristilor cruzi, ipocriti si fatarnici, ce in timp ce injura si blesteama, in timp ce doresc raul si se plang de altii, se dau a fi ei insisi curatenia si lumina dupa ce au ”curatit” sfintii si dreptii de pe pamant, uitand sa spuna adevarul.