Nu există cugetare mai potrivită oricât de trist și departe de Dumnezeu te-ai simți decât cugetarea la relația ta cu ceilalți. Atât de importantă este această relație, încât Dumnezeu a pus-o ca și criteriu de judecată, chiar mai presus decât credința, așa cum se vede în pilda judecății de apoi, prin separarea celor binecuvântați și a celor blestemați.
Criteriul nu a fost cât am crezut în El, deci nu credința, nici măcar rugăciunea noastră, nici cunoașterea, nici nimic legat de El, ci au fost faptele față de aproapele: „Am fost bolnav și ați trecut pe la mine, am fost singur și m-ați primit.”
Însăși întrebarea mirată a celor care sunt judecați laudativ astfel arată că aceasta se referă chiar și la cei care nu știu conștient — de exemplu, nu au credință suficienta — că îndeplinesc voia Domnului: „Doamne, dar când Ți-am făcut noi Ție acestea?”
Și de abia aici se arată legătura faptelor bune față de ceilalți cu cunoașterea lui Dumnezeu. Pentru că El zice: „De câte ori le-ați făcut acestora mai mici, Mie Mi le-ați făcut.”
Deci iată cine este Dumnezeu: cel de lângă tine, chiar și cel mai necăjit și care pare mai departe de El, Dumnezeu îl prețuiește ca pe întâiul credincios.
Dar dacă astfel îl prețuiește pe cel de lângă tine, nu înseamnă asta și că la fel de mult te prețuiește și pe tine? Nu înseamnă oare că te identifici cu Dumnezeu nu doar în postura celui care i se face bine fără să aibă vreun merit — de exemplu celui înfometat — ci cu atât mai mult în postura celui care îi dă să mănânce, adică tu?
Și mai spune in plus aceasta: că de fapt amândoi sunteți Dumnezeu — și cel ce dă, și cel ce primește — dar cel ce dă Îl face cunoscut pe El celui ce primește.
Banalele relații dintre oameni ascund de fapt un șir nesfârșit de concluzii: între cât de egali suntem unii cu alții, cum ar trebui să ținem la celălalt ca la noi înșine, și cum se descoperă Dumnezeu prin aceste relații. Nu prin studiu, nu doar prin enunțarea cuvintelor, ci prin meditarea și aplicarea lor. Nu singur, nu pentru sporirea cunoasterii tale , ci prin ajutorul Duhului, pentru descoperirea Fiului lui Dumnezeu în viața noastră.
|