Multumim Cristian.
Adica vad ca si pe Cozia si pe mine ma framanta aceasta problema , cum vedem manifestarea Duhului in vietile noastre, chiar daca el ar vrea-o mai spectaculoasa si mai evidenta.
Ce e bun in postarea ta este ca intradevar Duhul nu se manifesta spectaculos, adica nici tu nu ai un raspuns ce ar trebui sa facem cu cei ce ne cer , dar putem zice ca se manifesta prin dreapta socoteala ,prin discernamant.
Porunca Mantuitorului e clara "Daca iti cere cineva da-i " Nu zice nici sa il cercetezi inainte, nici ce va face acesta cu bani sau ce cere el. Spune doar atat sa ii dai.
Daca luam literal ,trebuie sa dam si celor care ii banuim efectiv ca sunt intr-o forma organizata de cersetorie, caci nu avem dovezi ca nu au nevoie, ca mint, mai ales ca au fost ceva documentare cu romi realizate de nemti, in care nici chiar viata de cersetor nu e usoara.
Dar ce e valoros e ca ai aratat diferitele nuante ca si cum ar fi un rezultat al harului in mintea noastra : fie de a nu fi zgarciti,fie de a nu risca sa trecem nepasatori pe langa cei care au nevoie, fie chiar de a nu incuraja mafiile (desi cum am spus asta e discutabila) .
In plus ai aratat si legatura cu sfintii parinti prin Vasile cel mare, si poate in scrierile lor este de fapt raspunsul.
Revenind deci la modul in care se manifesta Duhul in viata noastra , pare a fi prin forma discernamantului, a dreptei socotinte.
Aceasta inseamna constituirea unui fel de opinie general valabila , in care mai multi oameni ajung la aceasi idee de echilibru, care reusteste sa se strecoare la granita dintre extreme, si sa faca si legatura cu porunca lui Dumnezeu.
vedem si la consitutirea dogmei crestine ca la fel s-a intamplat , Duhul s-a manifestat prin mintile multor oameni, asind formula de echilibru a invataturilor despre Dumnezeu, desi au fost de depasit dificultatiile inerent umane.
Oare acesta sa fie Duhul?
|