Până la urmă știi cum e...
Prin Ortodoxie am intrat în acest vârtej religios, spiritual sau cum vrei să-i zici și deasemenea tot prin Ortodoxie cred că voi ieși din el.
Adică clar liniște n-am avut niciodată sau pace în această relație cu spiritualitatea, însă am avut intensitate și trăire și m-am simțit viu,asta este clar.
Însă vine vremea,vorba ta Iorest, să mai pui și punct.
Fiindcă la mine asta este ca la păcănele,am intrat și nu mă pot opri.
Devine o adicție,care mă consumă.
Bine o poți numi și pasiune,sau dedicare.... Însă chiar am nevoie de un "concediu":))
Dar nu știu cum și unde să mi-l iau!
Așa o zonă neutră,un vid.
Adică cumva lupta cu Creștinismul sau interiorul Creștinismului este finalizată pentru mine.
Și cum eu nu pot sta liniștit,voi căuta probabil alte lupte,alte fronturi.
Însă tocmai asta încerc să evit sau amân.
__________________
Cheamă-Mă, și-ți voi răspunde și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști.(Ieremia 33:3)
|