[Moroco]

Faci ceea ce simti iar vrajitoria necuratilor bantuitori si vorbitori e sa simti smintit, iar tu simti si crezi ca e bine sa simti cu sufletul, cu inima, cu creierul, cu cele 7 capete, cu interiorul, asa cum simti tu si ca fraierul tzepuit simti si crezi si stii ca e bine cu satana in vesnicie si ca e rau cu Dumnezeu, cu Iisus impungandu-L cu tupeu libertin permisiv cu cele 10 coarne la patrat ca-n familie, ca-ntre amici... si te innabuse dulce si mare viclenii singuri si rai si te ating sa-ti placa sa-i primesti ca buni, iti vorbesc scurt, o silaba, un icnet, iti fac complimente si oricat lupti sa crezi adevarul si sa respecti invatatura vrand sa stii si sa te convingi bine si drept despre Credinta, tu acolo in tine simti si in simtire o sa ai turnat textul lor inganat, nespus, transmis subtil, neinteles, nevazut, o sa ai acolo in simtire o hipnoza, o comanda, o vorba hipnotica, o axioma gresita si o sa stea ascunsa in simtire neputand si nevrand sa simti altfel ca s-o deslusesti incat o sa te minti ca un repetor de duhuri rele ca stii bine si simtind simti ca-ti place asa cum simti si vrei sa simti si sa crezi ca e bine si nu-ti pasa si stai trandavit, tolanit, comod, linistit, lenes, nepasator, coabitand cu minciuniunea necuratilor singuri si te bucuri in profit, in hotie, in castig, in spor, in odihna, in beneficii, in solidaritatea excrocilor sindicalisti care vor sa-si reduca rugaciunea si lucrul la 0 si cu toate astea sa obtina profituri maxime, bani si siguranta, pace, vrednicii, si te simti bine in solidar si te crezi mare si tare, destept, descurcaret si simti ca e bine, ca ti-e bine si ca-ti va fi bine asa cum simti si crezi ca va fi si cand apar necuratii desi stii ca gresesti flagrant, fatal, iresponsabil ca un trantor tradator, paracios si ca alea-s duhuri rele-rele, ca toata viata ti-au facut rau, cel mai rau, la toti cei mai dragi tie, ca-s sefi teroristi si slugi obediente sataniste, antihriste, recidiviste, ca-s draci impostori, deszbinati, satei, excroci, eretici, calai travestiti care te tzepuiesc si ti se baga pe interior, in adanc intim de pofta, prin ganduri, deci stiind ca-i rau raul tu ai impresie buna si simti ca-i bine cu raul, ca-i bun raul, vrei sa fii rau si te simti bun crezand ca ii bine sa fi si sa simti de parca ar fi bine visul si pofta piratilor pradatori lasandu-te dus in ispitiri si interese invoindu-te la iscodiri si curiozitati josnicie acoperindu-ti impertinenta si permisivitatea libertinajului inselacios in ideea de familie si prietenie, crezand ca ti se permite si ca esti tolerat, ca esti important si nepretuit desi ascunzisul, obraznicia si cearta ti se ridica la statut tupeist de mare arta pana in intimitate la problemele personale... si tu continuand si persistand simti si insisti sa simti si simtind faci cu mare talent ceea ce simti ca arta si maiestrie ca un dans, vorbesti simtind, umblii simtind, te joci spectaculos si fentos, lucrezi special si te porti asa cum simti, insa e simtire simtita si cum tu asculti defapt de suma simturilor resimtite impreuna in inima si suflet precum si de rezultanta concluziva a capetelor celor 7 patimi si a simturilor din ele ca o simtire dominanta, iti pleci urechea, dorul, pofta si dorinta jinduind si lansand pe sistem o cerere de satisfacere de pofta pentru simtire si o implinire maiastra pe masura, mai ceva ca altadata, vrei mai mult, mai bine, mai competent si performant, ai dorinta proprie si personala cu mare personalitate, ai o voire proprie personala de implinire, de repetare si de mentinere la cotele cele mai inalte de dezvoltare multilaterala simtind ca un bine si ai impresia ca acolo in tine tu esti un simtitor bun si simti bine si crezi ca e bunatate di desavarsire ce simti, insa defapt nu simti cu adevarat si nu stii ce simti simtind ca sa-ti dai seama mai clar si mai exact ce simti, asa ca esti decat un corupt si defapt stai in sminteala, ai sminteala in simturi, in adanc si te ridici sa mergi la pierzare in vesnicie, pentru ca simti pe satana bun si-l primesti de bun si pe Iisus rau si-L respingi furios ucigand posibilitatea ca din reflex, iritat si indreptatit de depresie si deznadejde ca de sistemul imunitar si de autoaparare si asta se petrece in simtul tau din adanc........ si atunci degeaba te crezi crestin credincios, in pace, degeaba esti documentat, citit, degeaba te stradui, degeaba esti capabil si in stare de orice habotnicie la adresa lui Dumnezeu sau la adresa sfintilor ca sa scapi si sa fie bine, sa fie familie si apropiere ca defapt nu intrii in iubire, n-ai cum fiindca tu esti un monstru, un frickuskus, un mincinos, un pierdut, un ipocrit fatarnic comportandu-te ca un impostor lingusitor si seducator, defapt speculand tu incerci sa te pacalesti si pe tine insuti si incerci sa-L pacalesti si pe Dumnezeu ca cica ai fi cu El si de partea Lui, ca ai Credinta, ca-L asculti, ca-L slujesti si ca esti credincios din iubire, ca esti smerit si bland, ca esti rabdator... insa cum poti ignora adevarul si dreptatea, realitatea, evidenta, ca doar simti si stii ca in timp ce joci perfectionist bine ticluit in detalii tot acest teatru grotesc si in timp ce te prefaci ca fiind cel mai sincer si cinstit tu pe interior in taina, in ascuns, in ocultismul nestiut si nevazut de nimeni simti exact invers, simti si stai in simtirea ta bolnava sustinand ca ti-e bine cu satana si vrei sa fii in vesnicie cu duhurile rele mitomanice si iata ca esti deja acolo in vesnicie, in poftele josnice si in sevraja lor, in mancare necurata si bautura lumeasca amestecata de parca ai fi cerut, ai fi ales deja si ai fi acceptat raul, jurand si renuntand la Dumnezeu si la Rai, la Mantuitor si mantuire din moment ce tu simti si traiesti mereu asa periculos sustinand ca in minciuna vietii tale ti-e bine si ca-i bine ceea ce simti, indreptatind cum simti tu incercand sa te eschivezi si sa te naivizezi in constiinta cu nepasare, musamalizare si tergiversare negand adevarul care-ti spune adevarul si tu stii, nu poti mintii la nesfarsit, stii ca defapt nu-i bine deloc ce simti si cum simti ca orbul zombizat care nu vrea sa mai simta clar realitatea, nestiind si nevrand sa stie ce simte cu iresponsabilitate neluand atitudine, nevrand sa inteleaga ca e rau si merge din rau in mai rau, ratand si zadarnicind, neaga si nu recunoasta ca in mod evident satana face rau lui Dumnezeu si omului inca de la inceputul lumii si omul face la fel sau mai rau, direct sau prin omul antihrist dezbinandu-l pe om de fericirea si de mantuirea lui, ispitindu-l si provocandu-l sa-si iasa din minti, sa se sperie si sa se rusineze ca sa se lepede de Dumnezeu, sa-L urasca, sa plece, sa se supere si sa-L respinga cu nemultumire, cu repros, cu lovire, cu ura, cu furie, cu distrugere, cu nerabdare, cu parasire definitiva si alungare amarata de frica luminii, a adevarului, a lucrului, a datoriilor, a neputintei, de frica invinovatirii stiindu-se vinovat si nedrept, bucurandu-se ca scapa de probleme, de stress, de ascultare, de post, de nepacatuire si de sfintire, nepasandu-i ca scapa de iubire ca sa-si scape mandria si cerbicia paranoica kamikaze, ca huleste spurcand si se razbuna ca prostul si ca nebunul rau si zombizat, nesuportand si nerabdand in noaptea mintii pana se face iar lumina ci lovind acolo in forta cu toate faradelegile razbunarii si aprinderii veninoase, acide, violente, uracioase, cu paraciuni si barfe, cainandu-se si vaitandu-se de altii cu nesabuinta intaratata, amagind si chemand la ura si dezbinare, la razbunare si razboi de distrugere, la pedepsire... si simtind ”bine” si facand zilnic mult prea des lucrarea asta bolnava si bolunda ca istoviciricii-fricii ce se cred mantuiti ca bogatul nemilostiv ce vrea sa intre in cer sa faca bani din specula si camatareala milei si ca cel caruia i-a rodit tarina se simte bine al dracului nesimtit smintit si tepuit, simtind pe sfinvers, nepricepand si nevrand sa stie ca e un drac risipitor, ispititor, dezbinator, pierdut, smintitor ca nu cumva sa se vaite oftand ca sa mai simta rasul si pacatul, cruzimea si moartea ca un bine in simtamantul ochiului inimii, al sufletului, adancimea mintii, a duhului si a trupului... si aflat in starea asta trufase, ingamfata si inaltata la medalii si premii desartedate si primite cantre excroci mitomaoniaci, simtind in ascunsul ascunsului sminteala ca un bine ar putea chiar depune marturie si ar crede sigur si linistit ca nu minte, marturisind cu tupeu convins grozavia si ar putea jura ca satana e bun si ca ii e bine lui in vesnicie cu duhurile rele sataniste-antihriste si ca nu-i singur in blestem si ca nu va fi singur desi acolo in haita innabusitorilor paraziti e defapt minciuniunea dezbinarii si insingurarii, e gunoiul, e canalul, e pofta, e mandria patimase a recidivelor pofticioase si lacome, e ura aroganta si pismase a unuia fata de altul uniti doar in interesul pradator, al pirateriei aduland necuratia pacatuirii care spurca si chinuie necrutator pana la capat tinandu-te captiv, care pangareste si piere urat spre a fi spalata afara ca toata uraciunea rautatii, pustiirii si desfranarii.