Citat:
243. Dar daca harul ne e totdeauna de neaparata trebuinta pentru mântuire si
daca mântuirea e un dar al lui Dumnezeu dat prin har, mai avem si noi vreo parte la
lucrarea mântuirii noastre?
Da, avem si noi o parte. Desi harul e de neaparata trebuinta pentru mântuirea noastra,
totusi el nu ne poate mântui singur. Noi nu suntem niste busteni, sau niste pietre cu care face Dumnezeu ce voieste. Daca harul ar lucra singur, ar însemna ca ne duce fara voie la mântuire.
În acest caz, daca unii nu se mântuiesc, aceasta n-ar fi din pricina lor, ci a harului care nu-i
sileste. Aceasta e însa o învatatura a calvinilor numita predestinatie (mai înainte rânduire).
Dupa aceasta învatatura, Dumnezeu a hotarât din veci sa mântuiasca pe unii oameni si sa-i
piarda pe altii, dupa cum Îi place Lui, nu dupa cum vor lucra ei în chip liber cu harul. Celor pe care a hotarât sa-i mântuiasca le da harul, care-i sileste sa lucreze dupa voia Lui, celorlalti nu
244. Dar învatatura Bisericii noastre care este?
Învatatura Bisericii noastre este ca harul e daruit tuturor, caci: „Dumnezeu voieste ca
toti oamenii sa se mântuiasca si la cunostinta adevarului sa vina” (I Tim. 2, 4). Dar harul nu sileste pe nimeni. Oamenii au libertatea sa-l primeasca si sa conlucreze cu el, sau sa-l
respinga. „Iata, stau la usa si bat"
Astfel, desi oamenii nu se pot mântui singuri, ci prin har, totusi atârna si
de libertatea lor ca sa lase sa patrunda harul în ei, sau nu, si sa se mântuiasca sau nu. Deci Dumnezeu voieste mântuirea tuturor oamenilor. El lucreaza însa dupa dreptate, nu dupa bunul plac. El îi mântuieste sau osândeste pe oameni dupa faptele lor.
"Catehism"
|
Deci harul ne este dat tuturor (care ne-am botezat) , dar nu ne obliga vointa.
Dpinde doar de noi ca sa facem lucrarea lui vazuta in noi sau sa o ignoram.
Iar daca o facem si il facem sa rodeasca in noi , o facem tot impreuna cu harul ,nu singuri.
Deci asa ajungem sa si cunoastem harul , prin acceptare si conlucrare.
E ca un baiat care face o propunere de casatorie la 2 fete.Una il respinge, iar alta il accepta.
Cea care il respinge , l-a cunoscut si ea, a avut posibilitatea sa il cunoasca mai muilt, dar nu a vrut-o.
Cea care il accepta, il cunoaste si la momentul deciziei, dar si ulterior in toata viata lor impreuna , in mod activ
Decui cunoasterea harului se facxe prin primire si lucrare.