Citat:
În prealabil postat de cozia
Se pare ca nu vrei sa pricepi ceea ce iti argumentez din scripturi:
Ca urmare iti repet a nu stiu cata oara:
A.
Ce te faci tu Iustine daca cum zici tu te lasi mierlit(sinonime) de satanisti inainte de a fi mantuit? De ce te-a invatat Hristos sa te feresti( creier, maini, picioare, sanatate) pana nu iti termini REAL PALPABIL "lucrarea ta personala aici" nu fantezii si imaginari...?
B.
Cu totul altceva sunt actiunile, vorbele urate, jignirile luate impotriva Tatalui Ceresc si a Templului Lui pentru care nu mai exista LEGEA intoarceRII si celuilalt obraz. De aceea Hristos a rabufnit cu zel si FAPTIC impotriva LOR cand s-au luat direct de Tatal ceresc.
Acum intelegi?...
Nu este vorba "ca simti o satisfactie ca i-ai zis-o"ci de faptul ca TE OPUI, REFUZI sa cooperezi, sa ALEGI sa fii in tabara satanista in care este dupa cum am vazut si vedem foarte usor sa ADERI, SA INTRI IN HORA MAMONIACA, daca nu ai pe Duhul cu tine.
|
A. De aici inteleg ca tu ai extras mai mult aspectul intoarcerii celuilalt obraz cand suntem agresati.
Dar de fapt nu suntem cu adevarat agresati ,ca sa se justifice reactia noastra, nu ne-au trimnis la canal, nu ne-au saracit ca in vremuri mai grele, si cu toate astea revolta noastra e disproportionat de mare cu agresiunea .
Si daca cumva se schimba oamenii, o sa constatam ca revolta noastra tot nu se schimba.
Deci problema e la cel care isi da motive sa fie furios, nu la realitatea insasi.
Si apoi cei de prin lagarele de concentrare, ii mai ajuta cu ceva revolta?
B.
Tu identifici pe ceilalti cu satana, de aceea iti justifici revolta impotriva lor, caci consideri ca esti un luptatator si aparator al adevarului lui Dumnezeu , si ca nu lupti impotriva oamenilor ci a satanei.
Si vii si pui deasupra oamenilor, o entitate, gen banul, corporatiile, sau altceva care ar reprezenta pe satana.
Este nu neaprat in spiritul credintei ce faci, mai exact este cumva opusul credintei.
Pentru ca a lupta cu raul , nu inseamna in nici un caz a lupta cu oamenii.
Aceasta lupta cu oamenii se cuvine numai celor curati ,caci daca nu e insotita de propria ta desavarsire , te poate duce la mandrie si la judecarea ta de catre Domnul. Exact cum judeci pe cei rai , exact asa te va judeca si El pentru micile tale defecte. Caci poate ii judeci pe nedrept, si atunci si propriile tale fapte vor fi exagerate de catre Domnul.
Este un mare si prostesc curaj sa ne prezentam in fata Domnului fara pocainta, si a judeca pe altii, oricat rau ar face , chiar aparent impotriva lui Dumnezeu , numai Dumnezeu are dreptul sa ii judece, nu noi.
Porunca e simpla, " nu judeca ca sa nu fii judecat" . Orice alta explicatie sau motiv , nu face decat sa duca la incalcarea acestei porunci, si la pagubirea ta personala, nu a celorlalti.
Prea putin le pasa celorlalti de judecata ta, dar raul care ti-l faci tie insuti, judecand pe altii, nu mai poate fi recuperat