[cozia]

În prealabil postat de vlasit

1.
Multumesc pentru interventia ta si pentru gandurile impartasite. Este real episodul in care Domnul Iisus a rasturnat mesele celor care faceau negot in Templu. In acelasi timp, Scriptura spune ca Iisus Hristos este acelasi ieri, azi si in veci (Evrei 13:8) - adica El nu se schimba, are acelasi caracter indiferent de imprejurari. De asemenea, stim ca Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8), iar Domnul Iisus este oglindirea slavei Lui si intiparirea fintei Lui (Evrei 1:3) si nu Se poate tagadui pe Sine (2 Timotei 2:13).

Prin urmare, si in acest episod El a fost asa cum a fost intotdeauna: plin de dragoste, indelung rabdator, bland si plin de bunatate fata de oameni, traind in acelasi timp in adevar. El nu a avut "momente diferite"; a ramas integru si vertical, acelasi in toata purtarea Sa.

2.
De aceea, inainte sa ne gandim sa "rasturnam si noi mese", va invit sa avem si noi, mai intai, dragostea, blandetea si indelunga Lui rabdare, si abia apoi sa facem si noi asa cum a facut El in aceste privinte. Unii invoca pasaje in care este scris ca Domnul S-a maniat (Marcu 10:14), dar "mania omului nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu" (Iacov 1:20). Iar daca El a fost fara pacat (Evrei 4:15), este limpede ca nu S-a maniat cum se manie omul.


De aceea, este bine sa ne dorim mai intai sa fim ca El, inainte sa "facem cum a facut El" in situatii care pot parea, la prima vedere, mai greu de aliniat cu dragostea pe care ne-a invatat sa o avem.

4.
As vrea sa adaug si acest lucru: Domnul Iisus a vorbit doar cuvinte folositoare, care zidesc si cheama la viata. El Insusi spune: "Eu n-am venit sa judec lumea, ci ca sa mantuiesc lumea." (Ioan 12:47). De aceea, chiar si atunci cand a rostit adevaruri poate mai dureroase - cum ar fi "Voi aveti de tata pe diavolul" (Ioan 8:44) - scopul a fost mantuirea sufletelor, aducerea lor la pocainta si la lumina, nu pierderea lor.


Si inca o observatie care poate fi utila: Domnul Iisus a facut aceasta in mijlocul unui popor care nu era in necunostinta fata de Legea lui Dumnezeu, cu acces la Scripturi si la profeti - inclusiv la pasajul in care Tatal spune ca au facut din Casa Lui o "pestera de talhari" (Ieremia 7:11). Ne putem gandi cati oameni din zilele noastre cunosc Scriptura...

6.
Cat priveste ideea limitarii poruncii iubirii doar la "vrajmasii nostri" din imediata apropiere, eu nu am gasit aceasta restrangere in Scriptura. Dimpotriva, chiar si pe cruce, Domnul Iisus S-a rugat pentru cei care Il rastigneau: "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac." (Luca 23:34)

7.
Acolo nu era vorba de vecini sau cunoscuti, ci de oameni care participau la rastignirea Lui. Prin urmare, porunca iubirii vrajmasilor nu anuleaza marturisirea adevarului (Domnul nu a aprobat pacatul nimanui), ci ne cheama la o atitudine a inimii dupa chipul Lui: sa ne rugam pentru cei ce ne fac rau, sa raspundem raului cu bine si sa acceptam sa suferim pe nedrept atunci cand am facut binele - "lucrul acesta este placut inaintea lui Dumnezeu" (1 Petru 2:20). Razbunarea este a Domnului (Romani 12:19).

Bineinteles, suntem chemati sa-L iubim pe Domnul mai presus de orice - mai mult decat pe mama, tata, sotie, copii si chiar decat insasi viata noastra. Asta nu inseamna sa fim "prieteni cu lumea" sau sa cautam sa placem oamenilor in ceea ce este rau. Nu e vorba sa fim solidari cu raul sau sa-l validam, ci sa pastram fata de toti aceeasi dragoste dupa modelul lui Dumnezeu: o dragoste care nu se uneste cu intunericul, nu se impotriveste celui ce-i face rau, dar continua sa spuna adevarul, sa faca bine si sa caute mantuirea celui din fata noastra. Astfel, putem tine impreuna aceste doua lucruri: nu agream si nu validam raul, dar continuam sa facem bine si sa ne rugam chiar si pentru cei care ne sunt potrivnici.

Acestea sunt doar gandurile mele, intelegerea mea - si Hristosul de care m-am indragostit. Apreciez si gandul de sub mesajul tau, acela ca menirea noastra este sa devenim "asemenea lui Dumnezeu Tatal". El sa ne ajute pe fiecare in directia aceasta.

1. Cu siguranta este cat de poate de reala rasturnarea meselor schimbatorilor de bani si investitorilor, casele de pariuri probabil si a altor vanzatori de miei si capre si alte suvenire.

Diferenta este ca mie imi place sa caracterizez in detaliu pentru o mai buna cunoastere si comparatie cu zilele noastre, in caz ca suntem confuzi insa fara sa ies din intelegerea acelui act energetic al Mantuitorului.

Ai dreptate, sa fie cum zici tu, Iisus putea biciui un grup de oameni si in mod iubitor, cu DRAGOSTE( evident ca le face un mare bine ca un PARINTE care-si corecteaza copiii, chiar daca pe moment ei nu inteleg treaba asta) fara sa-si piarda cumpatul, firea si sa ramana INTEGRU cum spui tu. Atunci intradevar a ajutat si faptul mentionat de tine ca oamenii cunosteau cat de cat scripturile si pe undeva intelegeau natura zelului cu care Hristos curata curtea de negustori.

EU le zic bancherii de azi si nu negustori, in acelasi mod cum de exemplu se apreciaza 1 milion de dolari din timpul razboiului2 care acum ar fi insemnat 1 miliard$.

Dai in drepta si in stanga pastrandu-ti atitudinea de ZEN sau de Calugar luptator tibetan Shaolin.( din ce am vazut prin documentare si citit)

2. Noi din nefericire nu putem avea indelunga rabdare a Lui si nici iubirea nemarginita , la fel cu toleranta Lui fara margini, sau fara de pacat precum era Hristos care l-a invins pe Mamona/Satana in Pustie, dupa care a fost imediat insotit de Ingeri pana la Inaltare.

Noi doar facem ce putem in conditiile date strict utilizand Tainele lasate de El si modelul de viata pe care l-a adaptat existentei Lui omenesti pe Pamant. Atat!

Efortul Sau de Fiu a lui Dumnezeu a fost absolut monumental sa se puna in locul nostru si mai ales sa se faca inteles de o populatie foarte limitata intelectual, focalizata doar pe munca si supravietuire in conditii austere.


4. Hristos a si mustrat lumea si duhurile rele, le fel cum a afirmat ca "a venit sa aduca o sabie". Cu alte cuvinte treaba este serioasa!

6-7. Cei ce ii bateau piroane in mani si picioare erau doar slugile romanilor, un fel de politzai servitori din timpul razboaielor cu nemtii, executanti. CHiar si nefiind Hristos, relizezi ca nu este vina lor ceea ce fac ci sunt in timpul serviciului, si lucratorii urmeaza doar o fisa tehnologica, o livreaza o comanda data de romani pe care cu siguranta au repetat-o de zeci poate sute de ori, de-a lungul drumurilor romane( din izvoarele istorice)

Paradoxal, foarte multi asupriti la un moment dat fraternizeaza cu asupritorul si ajung sa il ierte pentru ceea ce le face. Este un fenomen psihologic.

Dragostea lui Dumnezeu desi indelung rabdatoare are si ea limite.

Cel mai elocvent exemplu este negocierea Sodomei si Ghomorei pe care a dus-o Avraam in conversatie DIRECTA cu DUmnezeu, care stim ca s-a oprit la 10 oameni drepti, 10 drepti pe care Avraam nu a putut sa-i localizeze, la care Dumnezeu A INCHEIAT CONVERSATIA SI SI-A INTORS SPATELE. Adica orice rabdare are o limita, cu alte cuvinte Pa!