Citat:
În prealabil postat de Iorest
Chef la mănăstire a lui V.V. [...] pură ficțiune
|
Ficțiune, de acord, dar nu pură, ci bazată pe o bună cunoaștere a mediului monahal, din care a extras niște alunecări ori căderi, poate adunându-le pe toate la un loc, cu scopul de a trezi conștiințe și a îndrepta.
Căderi de felul acela au fost întotdeauna în monahism, iar ca dovadă stau chiar canoanele care le punctează și condamnă, în strădania de a le îndrepta. N-ar fi avut ce să corecteze, dacă ele n-ar fi existat.
Ispite au fost mereu, doar că sub aspecte diferite, în vremea noastră ele fiind poate mult mai contagioase datorită mediului online – la care monahii ar trebui să renunțe de bunăvoie, în opinia mea; ca și la TV.
În plus, s-a ajuns la paradoxul ca mânăstirile să aibă lipsă de oameni care să le întrețină (când chemarea lor lăuntrică ar trebui să creeze obști de rugăciune), încât s-a creat categoria "personalului monahal" – adică salariați ai unei instituții. Or, faptul ăsta (salarizarea) anulează practic chiar unul dintre cele trei voturi monahale, al sărăciei. Nu că s-ar îmbogăți ei cu acel venit minim din care jumătate îl dau la stăreție, însă este suficient ca să atragă destui inși fără vocație.