Citat:
În prealabil postat de cozia
Unde le era PROTECTIA acestor primi crestini devorati de lei si ucisi de gladiatori si alti satanisti?
|
O protecție pe care martirii nu au dorit-o pentru că i-ar fi oprit în această lume a mamonei, pe care o pomenești atât de frecvent. Vezi epistola Sfântului Ignatie Teoforul, care cerea comunității creștine de la Roma să nu intervină pentru el la împărat, pentru a nu-l lipsi de transfigurarea pe care simțea că martiriul avea să i-o aducă:
„Lăsați-mă să fiu hrană fiarelor, prin care îmi va fi dat să ajung la Dumnezeu. Sunt grâul lui Dumnezeu și voi fi măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos.” (Epistola către Romani, cap. IV)
Ori, mai înainte, primul martir creștin, Sf. Ștefan, a văzut cerul deschizându-se în momentul în care era lapidat.
Duhul Sfânt era atât de arzător în inimile lor, încât viața lor nu mai era cea a sufletului, frica era anulată, durerea desconsiderată, pentru că răsplata era atât de promițătoare și atât de aproape!
Experiențele pe care le-au trăit martirii, sfinții, rugătorii atestă cu prisosință prezența și lucrarea Duhului Sfânt în Biserică.
Pentru ce am dori dovezi palpabile, obiective, precum minunile asupra materiei, care reprezintă niște excepții?! În timp ce Duhul Sfânt ne este accesibil tuturor, dar subiectiv, prin trăire personală, căci Dumnezeu este Subiect pur – cum spunea Părintele Stăniloae – și noi tot subiecte, iar nu obiecte pasive.