Citat:
În prealabil postat de Iorest
Din perspectiva ortodoxă abundența de supermarket, te îndepărtează de post.
|
Practicarea virtuților – esențială în creștinism – presupune libertatea alegerii. A răbda de foame pentru că n-ai ce mânca nu înseamnă a posti. Din contră, să postești înseamnă să te înfrânezi atunci când ai la îndemână toate bunătățile. Este drept că austeritatea – care ar trebui să fie regulă în mânăstiri – este un mediu bun pentru sporirea duhovnicească, dar numai dacă este asumată. Atunci când este impusă, ea naște frustrare (și vedem bine ce tulburări sociale apar atunci când un guvern este silit să ia măsuri care impun scăderea consumului, după ce guvernul precedent a aruncat "bani din elicopter" populației, amăgind-o că o duce bine).
Citat:
|
Domnule atunci doar cine voia să fie călugăr era prin mănăstiri și seminarii, deci doar oamenii de vocație tocmai fiindcă traiul muncit îi încerca, din contră traiul bun a adus euro-monahii,
|
Să nu idealizăm trecutul și să nu demonizăm prezentul, ci să le privim lucid, cu realism. Ambele au avut bune și rele, doar că unele dintre cele bune din trecut s-au pierdut pe parcurs, ca și unele rele. Astăzi avem alte bune (cum ar fi libertatea) și alte rele (o mai mare decădere morală, o criză a valorilor mai vizibilă). Dar și atunci monahii cu vocație erau o minoritate, mulți ajungând la mânăstire din sărăcie. Îți amintesc vorba părintelui Arsenie Boca despre călugării care erau doar "cuiere de haine călugărești". Iar patimile unora dintre ei, care acum pot fi puse în văzul întregii lumi cu un singur link, atunci nu erau așa de popularizate, dar existau (Vezi "Chef la mănăstire" a lui Vasile Voiculescu).