Cand am avut necazuri, m-ati imbarbatat si acum va spun cu lacrimi de fericire ca mare dreptate ati avut, Dumnezeu imi pregatea ceva mai bun..
Acum am iar o problema, si din pacate nu am pe nimeni cu care sa vorbesc si care sa ma inteleaga(parintele duhovnic m-a sfatuit deja, dar inca mai astept).
Voi incerca sa fiu concisa: sunt in anul 5 de facultate, la fel ca si prietenul meu. Suntem impreuna de 2 ani. Eu am mai avut relatii inainte, el nu. De un an am luat decizia de a renunta la viata sexuala, iar el din iubire pentru mine s-a supus. I-am explicat ca martiriul meu va fi sa renunt la el din dragoste pentru Hristos daca insista sa tarim in pacat. Evident ca lucrurile au schiopatat: este greu sa te lupti cu diavolul desfranarii. Tehnica lui(diavolului)a fost sa ne lase in pace cand am luat decizia timp de 3-4 luni, cat sa credem ca ne-am izbavit, dar sa revina in forta cand nu ne-am asteptat .
Parintele meu duhovnic mi-a spus ca am voie sa dormim in acelsi pat(cred ca pe baza experientei trairii in infranare cu sotia). Ne-am obisnuit sa ne vedem doar seara pe la ora 22 (cand el vine de la servici si ajung si imi termin si eu treaba ) si dormim peste noapte impreuna, la el sau la mine.
Problema este ca lui ii este greu sa pastreze abstinenta(isi doreste placerile trupesti,nu neaparat contact sexual,dar tot desfranare este),si daca ar fi pe fatza aceasta lupta, poate am izbavi, dar in timpul somnului ne chinuie cel mai mult diavolul si atunci nu poti realiza clar ce se intampla.
Eu imi doresc o viata in care sa "imi lepad tot ce am" si sa traiesc in Hristos, chiar daca am o situatie financiara buna, el isi doreste o familie normala, tipica pt zilele noastre:in nici un caz ortodoxa(e de acord cu anticonceptionalele, merge la liturghie doar daca mergem impreuna, trebuie sa il imping de la spate).
Aici ma simt nevoita sa fac precizarea ca ne-am ales si suntem impreuna pt ca el a fost singurul baiat mai credincios pe care l-am cunoscut aici, in orasul in care sunt studenta, la 500 km de casa, parinti, familie. El era acum 2 ani un om smerit, calm, cald si intelept. Acum s-a schimbat, il intereseaza mai mult decat inainte banii si faima,placerile care deriva din ele.
Am cerut ajutorul Maicii Domnului, sa ma lumineze in aceasta perioada de post si sa reusesc sa iau o decizie: sa am rabdare cu el, sa il invat din cate stiu eu(am incercat cu pilde, sfaturi si mi-a spus ca stie toate astea si sa il las ca se va lamuri singur, desi ii spun mereu ca cine nu cauta nu gaseste, ca Dumnezeu nu daruieste Duh Sfant celui care nu Il cauta). Inainte ne rugam seara impreuna, dar dupa ce mi-a spus asta am renuntat sa ma mai rog cu el, imi este teama sa ma descopar lui in acel moment atat de intim cand vorbesc cu Dumnezeu. Poate ca daca as relua aceasta practica ar fi mai bine, dar si dezamagirea ar fi mare daca as vedea ca fara roade ma lupt.
Simt ca am ajuns la un final: m-a cerut in casatorie de multe ori, acum asteapta sa terminam facultatea si sa ma angajez si eu.
Ce sa fac? Sa am rabdare cu el..desi imi face zeci de promisiuni ca il vom avea pe Dumnezeu in casatoria noasta, ca va fi un om mai credincios,ca vom reusi sa ne infranam de la poftele trupesti, etc, deocamdata nu face nimic pentru a il dobandi pe Dumnezeu.ma trage in jos, deoarece in fiecare zi ma simt ca Mesterul Manole, ca o iau de la capat, cerand iertare lui Dumnezeu pentru neinfrnarea mea. Sau pot sa ma rog sa gasesc o persoana mai potrivita pentru mine din punct de vedere spiritual.
Mentionez ca in celelalte puncte de vedere ne impacam extraordinar de bine.
Va rog sa ma ajutati cu sfaturile voastre. Ce pot face in astfel de situatii : rugaciune, post, Sf Maslu, rabdare,etc.
Ce ma tine langa el este gandul ca Hristos are rabdare si ne iarta mereu,ne iubeste si ne sprijina,si ca asa trebuie sa fac si eu,sa am rabdare si poate se va schimba ceva.
Stiu ca veti spune ca ar terbui sa nu mai dormim impreuna, dar deja va raspund ca ne intalnim pe la ora 9-10 seara, deci ar fi greu sa ne vedem o ora-doua,iar apoi unul sa mearga acasa la el pe jos sau cu taxi.
Sa ne ierte Dumnezeu fariseismul de care dam dovada si sa ne faca sa realizam gravitatea lui!
Doamne ajuta!
|