Una este să râzi din Bucurie duhovnicească,de fericire interioară și venită din bunătatea inimii precum o fac sfinții și oamenii duhovnicească care mereu îți oferă un zâmbet,o căldură,o stare de beatitudine.
Dar să nu transformăm sfinții și părinții Bisericii,sau chiar figurile duhovnicești și clericale contemporane cu noi ,
ÎN NIȘTE STAND-UP COMEDY....
Sfinții au râs doar de PĂCAT,de DIAVOLI,și de Moarte.
De ce?
Fiindcă și-au permis!
Face Constantin Necula destul STAND-UP COMEDY,doar ca să pară că Biserica este cool, și modernă și friendly și poate fi încadrată în daily habit.
Dar nu este chiar așa,nu adaptăm divinul la noi,ci noi ne racordăm la el.Daca putem,dar noi nici nu încercăm, doar pretindem și pliem Biserica peste orice,numai să dea bine.
Noi mimăm o duhovnicie,o exersăm,o pretindem,o povestim,o ascultăm..... Spiritualitatea a devenit din păcate parte din snobismul românesc clasic.
Fără strop de autenticitate,din păcate.
__________________
Cheamă-Mă, și-ți voi răspunde și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști.(Ieremia 33:3)
|