[Andrew]

Există o diferenţă între limbă şi alfabet, precum în lumea noastră sunt oameni care vorbesc, dar
nu pot citi sau scrie. Limba vorbită cea mai veche, este cea a TaNaKh, care datează din vremea
lui Adam. Limbajul legilor îşi are originea din aceasta şi a fost urmat de limbajul legendelor.
Toate aceste limbaje combinate şi fiecare luat separat, sunt folosite în scripturile noastre sfinte.
Limbajul Cabalei este ultimul care s-a dezvoltat. Este limbajul cel mai dificil, deoarece
înţelegerea sa adecvată necesită simţirea categoriilor spirituale despre care acest limbaj vorbeşte.
Cabala este deasemeni cel mai precis limbaj dintre toate. Este singurul limbaj care poate
interpreta cu acurateţe toate informaţiile spirituale.

Totuşi, doar prin studiul direct cu un învăţătpr cabalist, un student îl poate învăţa şi îi poate
înţelege informaţia. Şi deoarece timp de multe generaţii, au fost doar câţiva cabalişti neconectaţi
unul cu celălalt, limbajul Cabalei a fost ultimul care s-a dezvoltat. Chiar şi astăzi, el poate fi
„învăţat” doar de la un învăţător cabalist.

La început, cabaliştii au cifrat cunoaşterea lor spirituală asupra lumii spirituale ca litere, ale căror
principii au reflectat relaţiile dintre forţele spirituale. Cu alte cuvinte, fiecare grad spiritual este caracterizat de o relaţie unică între forţele spirituale. Atribuind fiecărei proprietate spirituală un
anumit simbol, omul poate descrie interdependenţa, şi în general rezultatul uniunii forţelor
spirituale cu fiecare grad, cu alte cuvinte, cu esenţa sa.

De aceea, cabaliştii au creat cele douăzeci şi două delitere ale alfabetului ebraic. Zohar acordă
multă atenţie analizării conexiunii dintre litere, ceea ce ajută studentul să sintetizeze cunoaşterea
sa şi să găsească noi căi pentru descoperirea forţelor spirituale şi a acţiunilor lor interioare.
Precum scrie strămoşul nostru Avraham în Cartea Creaţiei (Sefer Yetzira), literele reprezintă
pietrele din care forma cuvântului este construită. După cum spun înţelepţii noştri, lumea a fost
creată cu literele „limbajului sacru”, fiecare literă reprezentând o anumită forţă sfântă, spirituală,
a creaţiei.

Proprietăţile acestei forţe sunt reflectate în conturul literei, în importanţa sa raportată la celelalte
litere, în potenţialul său de combinare cu celelalte, în potenţialul semnelor de punctuaţie, în
valoarea sa numerică (Gematria) şi în schimbările sale.

Totuşi, aceasta se referă dar la literele separate şi la conbinaţiile lor. Exiotsă deasemeni reguli
clare care ne permit să determinăm proprietăţile forţelor spirituale, nu de la litere, ci de la
cuvintele întregi. Mai mult, adesea putem înlocui litere sau chiar părţi dintr-un cuvânt, cu unele
similare.

Limbajul în sine, rădăcinile cuvintelor sale, indică proprietăţile obiectelor spirituale despre care
vorbeşte. De exemplu, Adam îşi are originea în Adama – pământ, care subliniază insignifianţa sa,
şi în cuvântul Adameh – similar (cu Cel Superior), care subliniază gloria sa. Numele Yaakov
vine de la cuvântul Ekev –a obţine în (Esau). Sunt multe astfel de exemple în Tora, deoarece
totul este numit după rădăcina sa, ca şi după numele predecesorului (părintelui) său care îl
patronează.

Îndată ce am stabilit că anumite combinaţii ale literelor (Kelim, limbaj al literelor) pot fi folosite
în locul limbajului Sfirot şi Partzufim când descriu acţiuni spirituale, întreaga înfăţişare a lumilor
spirituale se rezumă la portretizarea obiectelor şi acţiunilor în forma literelor şi a combinaţiilor
acestora. Acesta este modul în care întreaga Tora este scrisă, în cuvinte. Deci,

a) Forma fiecărei litere şi a elementelor structurii sale, indică toate proprietăţile şi stadiul
general ale unui obiect spiritual, Sfira, sau Partzuf, pe care această literă o descrie;

b) Ordinea literelor într-un cuvânt indică conexiunea dintre obiectele spirituale, Sfirot şi
proprietăţile şi acţiunile lor comune. Atingerea semnificaţiei unui cuvânt spiritual, înseamnă
urcarea la nivelul spiritual al acelui obiect. Când acest lucru se întâmplă, acela care îl atinge,
devine acel cuvânt şi îşi asumă numele său. Numele omului se tot schimbă pe măsură ce el urcă
gradele spirituale; este determinat de gardul pe care se află, el asumându-şi numele acelui grad.
De aceea se spune că fiecare poate deveni precum Moshe, cu alte cuvinte, poate atinge gradul
numit „Moshe”;

c) Cuvântul în sine, în citirea lui „corporală”, în semnificaţia lui „corporală”, indică rădăcina
spirituală şi ramurile sale – consecinţa în lumea noastră

d) O combinare a cuvintelor indică un întreg proces spiritual, care, ca regulă, are o acţiune
corespondentă (comandament) în lumea noastră.