[iustin_dumitru]

Dupa ce spiritul uman a primit inaltarea la Cuvantul lui Dumnezeu prin intruparea lui Iisus Hristos si prin predica si activitatea Sa, ii este foarte greu sa se mai multumeasca cu un discurs uman.
Odata gustand din dulceata dumnezeirii, nimeni nu ar mai vrea sa plece de acolo sa se intoarca iar la discursul limitat si neputicios al oamenilor.

Totusi, Dumnezeu in intelepciunea planului Sau , a stiut ca suntem neputiciosi sa pastram desavarsirea in sufletul nostru, chiar daca am auzi-o si ar fi si scrisa, si de aceea a implinit o a 2 a fagduinta imediat dupa venirea Mantuitorului, si aceasta venita din veacuri , si anume : "In zilele acelea, voi varsa din Duhul Meu peste orice faptura...."

Dupa primirea Duhului la cinczecime apostolul Petru in discursul sau ofera prima explicare teologica a persoanei divino umane a lui Iisus Hristos, care desi moare, este inaltat apoi la dreapta Tatalui.

Sarcina integrarii Cuvantului divin in umanitate si continuarii vietii dupa cutremurul vederii lui Dumnezeu intrupat, ii revine apostolului Pavel, care nu reia invataturile lui Hristos, aproape nici nu le pomeneste. Greu gasim in epistolele sale referiri la discursul lui Hristos, le numeri pe degete. Si atunci ce Evanghelie propaga el, daca nu face referire la cuvintele Mantuitorului , decat eventual sub forma de indemnuri de viata ?

Evanghelia sa este a continuarii povestii,nu a reluarii ei, si anume ideea principala din epistola catre Romani, este a mortii spiritului cel vechi uman impreuna cu Hristos cel rastignit, si a inveirii unui spirit uman nou , care nu mai traieste pentru sine insusi ci pentru Hristos.

De asemenea moartea sugereaza nu doar omorarea ideilor vechi ci si omorarea pacatului din viata noastra , deoarece toata viata Mantuitorului a avut acest ultim scop : iertarea pacatelor.

E ca si cum te uiti la un film foarte bun, se termina , si ramai trist ca s-a terminat , si ca trebuie sa te intorci la problemele tale acum. Dar cum filmul acela trebuia sa fie desavarsit , la sfarsit nu iti cere simpla contemplare , ci implicarea totala, iti cere chiar moartea ta , e drept nu a trupului ci a vietii de pana atunci , si renasterea ta in cadrul acelui film.

Deci cumva te muta din sala in ecran, fiind parte a acelui film, nu iti mai lasa ocazia sa te reintorci la propria ta viata.

Ce inseamna aceasta? Ca discursul uman nu mai e niciodata la fel dupa Hristos.
Ca a capatat si el stralucirile dumnezeirii prin harul Duhul Sfant.
Ca pretul platit de Hristos a fost pentru schimbarea din temelii a fiintei umane, prin moartea ei completa si invierea impreuna cu El la o viata complet noua.

Desigur ,omul e tot in trup,tot supus slabiciunii. Dar interiorul lui nu mai e la fel. El nu mai trieste siesi, ci toata viata lui este Hristos , asa cum bine ne invata apostolul Pavel.

De aceea si Biserica Sa este o biserica a duhului, nu a vechilor reguli "nu lua,nu atinge".
Pentru ca robii au devenit fii ai Tatalui ceresc, asemenea si impreuna cu Hristos, si nu le mai sunt ascunse intelesurile desavarsirii.

Si nici calea personala a lupului singuratic nu a fost biruitoare, ci in intelepciunea Sa Dumnezeu a mantuit oamenii in colectivitate , caci harul se primeste doar prin Biserica , nimeni nu si-l poate da de unul singur.