Citat:
În prealabil postat de CristianR
Deși am avut mereu pisici, cred că în ultimii ani am aprofundat mai mult relația cu ele, îndeosebi cu o siameză (acum bătrână și înțeleaptă), care pot spune că mi-a devenit maestru spiritual, pentru că, modestă și fără să mă dădăcească, m-a învățat multe chestiuni despre viața spirituală, mai ales despre liniștire și menținerea ei. Spre exemplu, dacă ați văzut cum sunt capabile pisicile să se deplaseze, imperturbabile, pe muchia unui gard, în vreme ce jos câinii latră înnebuniți. Liniștea cu care continuă să moțăie în pofida zgomotelor – de picamer, elicopter ori dulău – din jur, m-a ajutat să fac și eu asemenea, într-o oarecare măsură: ce nu mă privește nici nu mă deranjează.
|
Mi se pare cel mai prost animal pisica, caz concret: mașină venind noaptea -faruri aprinse, pisica simte și vibrația de la sol și sare ca proasta în fața mașinii de pe marginea drumului, fără să fie periclitată sau urmărită.
Evident că a nimerit fix sub roți, bufnitură, a mai mișcat puțin din cap, după care amorțeală, ochii holbați și firișoarele de sânge care se preling din gură.
Nu cred că există un animal mai tâmpit care să creadă că ajunge înaintea mașinii pe partea cealaltă, sau să se ia la întrecere cu un utilaj de câteva tone, mașina avea un 60-70 la oră, am văzut de pe margine toată scena.
Iarăși vara când sunt în călduri sunt în stare să-și dea răni mortale cu ghearele, se înfoaie ca niște electrocutate și trezesc tot cartierul, uneori se amenință de la 5-7 metri.