[David_1859]

Spre exemplu, am urmărit recent un „podcast”, un așa-zis interviu, nu se știe de cine propus și de cine finanțat, de-al așa-zisului „Părinte” cu o anume Liana Stanciu, jurnalistă sau ce-o fi, n-am urmărit-o de-a lungul carierei, dar pot să îmi dau seama că ea nu are autoritate în materie de teologie.

Deci asta și-a permis, probabil sub imboldul lui Neculă sau al unei așa-zise „necesități” „ca de la sine înțelese” de a-l cânta pe așa-zisul „Părinte” poate și pentru a îi mai obloji așa-zise „răni” ale „nababului în sutană”, pe lângă faptul de a avea o atitudine necorespunzătoare, „idolatră”, în mod vizibil forțată, convențională, să infereze, să pronunțe categorisiri valorice, într-un domeniu în care nu are competențe chiar pentru așa ceva, insinuând că Neculă ar fi „una dintre cele mai respectate ale teologiei ortodoxe contemporane”, că ar fi „cel mai citit și mai citat popă din România”, or nu doar pentru ea, dar în primul rînd pentru așa-zisul „Părinte” să accepte astfel de ridicări în slăvi nejustificate este incalificabil, asta nu face decât să demonstreze mai mult impostura acestui vorbete cu aere de „canonizat în viață”.

N-am auzit până acum în viața mea pe cineva să îl „bage în seamă” la modul serios, să îl ia pe acest impertinent, pe acest neobrăzat drept referință teologică, de zici că el ar fi fost sau ar fi la nivelul sfinților apostoli, al sfinților profeți, al sfinților părinți, el fiind un neînsemnat, un fel de „nimeni” în comparație și cu teologi din contemporaneitate ca Dumitru Stăniloae și alții. Faptul că ăsta o vîndut niște cărțulii în ultimii ani, dintre care despre unele am demonstrat aici pe forum că sînt eretice, neortodoxe, asta nu-i un criteriu de valoare în vremurile postmoderne și pentru a încerca proțăpirea acestui impostor la vîrfurile unei ierarhii din care el nici nu prea face parte, nu că nu-i la vîrfuri, n-am auzit în viața mea pe cineva cât de cât responsabil și „în temă” din Biserică să îl ia pe Neculă în considerare din astfel de perspective.

Evident că din partea așa-zisului „Părinte” nu se poate aștepta cineva la atitudini corespunzătoare, ba mai mult, acest impostor „chiriarhal” sau ce se crede el pe sine, a ținut să își escaladeze într-un mod incalificabil cultul „personalității”, probabil insinuându-i Lianei Stanciu să treacă drept titlu al „podcastului” o afirmație pe care eu nu am auzit-o în timpul emisiunii (iar dacă n-am fost eu suficient de atent, rog să mi se indice momentele în care ar fi făcut o astfel de afirmație), anume „Nu am avut o zi de la Dumnezeu în care Iisus să nu mi se arate” (chiar așa, cu „se”, cum scriu unii prin occident), or menționarea unei astfel de fraze eu consider că este clar tendențioasă în sensul cultului „personalității” acestui impostor, fraza, pe care nu am auzit-o în interviu părând să fie o „mărturie de taină” (aproape „mistică” sau mai bine zis „cu mult supra-mistică”) ce ar da de înțeles că așa-zisul „Părinte” ar fi fost în toată viața și ar fi un fel de „receptacol cvasi-permanent al unor revelații dumnezeiești”, ceea ce nu știu dacă și-au permis vreodată sfinții apostoli sau sfinții părinți să insinueze sau să facă astfel de afirmații. (Și lasă că s-au mai auzit din gura lui Neculă afirmații de asemenea factură, personajul nu-i la prima laudă de sine și insinuare de acest fel, însă personal, avînd în vedere multe fapte și nefapte ale așa-zisului „Părinte”, dintre care unele menționate și evaluate aici pe forum, mă îndoiesc și cred că destul de justificat asupra corespondenței cu realitatea al unor astfel de afirmații pe care le consider cel puțin tendențioase, asta așa ca să mă exprim elegant.)