[David_1859]

Hai să mai citim niște texte de-ale lui Arsenie Boca (din culegerea „Cuvinte vii”), pentru care nu este exclus ca în realitate Tovarășul Streza să îi fi rătăcit „dosarul de canonizare”, el fiind atacat absolut pe nedrept de unii ca fiind fost „cu neolegionari”, „cu naționaliști filetiști”, când în realitate, așa cum am demonstrat aici pe forum, el a fost și este profund antiromân și antiortodox.

1 decembrie 1949: „Căpeteniile Templului au înțeles că despre ei grăia pilda lucrătorilor ucigași. Gândul uciderii deși era o realitate în inima lor, totuși ei nu puteau suferi să le fie dat gândul pe față. Diavolul se ține în întuneric și nu slujește decât pe cine-i ascunde gândurile. În realitate căutau să-L omoare pe Iisus, dar căutau să o facă cu mâinile altuia. Drept aceea au trimis niște iscoade (...).

Evreii urau de moarte stăpînirea romană, dar, ca să termine cu Iisus, erau dispuși să apeleze la oricine. Astfel au fost în stare, de data aceasta, să se facă apărătorii cei mai ascuțiți în slujba celor mai mari dușmani ai lor, romanii, numai și numai ca aceștia să-i scape de cel mai îngrozitor coșmar al istoriei lor: Iisus. Au făcut-o și pe aceasta.

Coșmarul acesta al lor s-a mărit cu veacurile, ajungînd de proporțiile lumii, căci pretutindenea dau de Iisus. Nici porțile iadului nu le-a putut ajuta să scape de El. Nu le-a mai rămas decât aruncarea lumii în Apocalips. Și aceasta vor face-o.

(...) obîrșia ateismului militant e în Templul din Ierusalim.”

11 decembrie 1949: „E una din cele mai grele pedepse. Pe aceasta au căpătat-o jidovii pentru necredința lor ispititoare de Dumnezeu. Numai împietrirea egiptenilor o mai egalează pe a jidovilor. Ei însă nu învățau nimic din dezastrele altora. Toate trebuiau să le pățească și ei. (...)

Providența sfîrșea o civilizație. Acum se apropia a evreilor. Precum egiptenii se împotriveau evidenței divine, așa cum jidovii caută pricină cu Iisus, și-I cer semn. Iisus însă îi cunoștea că nici un semn nu i-ar schimba din ce sînt (...).

Să faci pe Dumnezeu să suspine adînc; să-L strîmtorezi după semne, după care ești hotărît dinainte să nu te iei, fiindcă ai ateismul în inimă, nu e un lucru fără urmări. De aceea Iisus le-a apăsat destinul, să fie în lume un neam fără semn!

(...) Acesta-i adevărul: „semnul lui Iona” - Învierea lui Iisus, n-a contat ca semn pentru evrei; - și Iisus le-a spus-o dinainte. Deci singuri s-au exclus de la semn, iar Iisus a consfințit cu anticipație ceea ce aveau ei să facă.

Neam fără semn: neam fără Înviere; neam fără Dumnezeu - neam împotriva lui Dumnezeu. (...)

A doua pedeapsă îi așteaptă: vor îmbrățișa pe omul trufiei absolute, omul care, în numele său, se va proclama „dumnezeul” lumii. Acela-i Antihrist: „semnul” sfîrșitului. Iată neamul care și-a omorît Sensul; oameni care omoară sensul omului. Și-l vor omorî. De aceea vine Iisus a doua oară: „Să judece viii și morții”.”