[Moroco]

Stii ce faci cand te-ntalnesti cu Dumnezeu (cu Domnul Iisus, cu Sfintii, cu Duhul, cu Tatal, cu psf. Maria, cu preotii, cu icoanele, cu Hristos Cuvantul, etc.) ? Te omori, te autodistrugi prin diferite forme de viclenie, desfranare, siretenie, nerozie, prostie, nesimtire, tupeu pilit, rautate inconstienta, pacat labordelator...

Sau de frica , dupa ce constati ca simtind chinurile mortii te-ai revoltat si ai acuzat ca alti-ti fac rau si simti ca iar te omoara, vii cu "solutia" prin care te duci cu pluta din rau in mai rau bucurandu-te ca naivii tzepuiti ce se incanta amagiti visand ca va fi bine devenind prin tradare amagitori, tzepuitori, ispititori, criminali, neredinciosi, pacatosi, singuri si capcauniuni.

Deci sau te omori si simtind chinurile mortii iti "rezulta" ca Dumnezeu iti face rau si-ti crezi nebunia asta caraind ca sa vrei sa mergi din rau in mai rau, ori stai tolanit in comoditati tot mai greu de gasit.

E foarte simplu deci sa fi prost mai ales ca joci toate inchipuirile puterii prostului ce se da mare si tare si care daca nu e si fudul, laudaros, "intelept"-limbut, parca nu e prost destul, tot mai vrea cu grozavie sa gresasca pilit si sa nu-i pese, vrea sa calce cu ingamfare si imbuibare...intarindu-se in sminteli tupeiste ca fierul, ca otelul, ca bolovanul, ca ashchia care nu sare departe de trunchiul de stejar din care s-a rupt si in care nu poti bate cuiul lui pepelea asa ca e bun sa te ascunzi acolo fix in nod, in tinutul Nod, suparat ca ai pierdut.. pe "nedrept".