19. Aceasta porunca si indemnare apostoleasca am adus-o in folosul vostru si o trimitem prin voi si intregii obsti Ortodoxe, in orice parte a pamantului s-ar afla, Preotilor si Ieromonahilor, Ierodiaconilor si Monahilor, intr-un cuvant, intregului cler si poporului credincios, carmuitorilor si carmuitilor, bogatilor si saracilor, parintilor si copiilor, dascalilor si scolarilor, invatatilor si neinvatatilor, stapanilor si slugilor, ca toti intarindu-ne, si unii pe altii sfatuindu-ne, sa putem sta impotriva mestesugirilor diavolului. Caci asa ne indeamna pe toti si Fericitul Petru Apostolul: Fiti treji, privegheati, pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, ca un leu racnind umbla, cautand pe cine sa inghita; caruia stati impotriva intariti fiind in credinta ( I Petru 5, 8-9 ) .
20. Caci credinta noastra, fratilor, nu de la oameni, nici prin om este, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos, care au vestit-o dumnezeiestii Apostoli, au intarit-o sfintele Sinoade a toata lumea, au invatat-o neintrerupt prea marii si intelepti Dascali ai lumii, si au incredintat-o sangiurile cele varsate ale sfintilor Mucenici. Sa tinem tare marturisirea care am primit-o curata de la atatia barbati, lepadand orice innoire ca pe o insuflare a diavolului. Cel ce primeste innoirea vadeste nedesavarsita Credinta ortodoxa cea propovaduita. Dar aceasta Credinta a fost demult pecetluita ca desavarsita, nesuferind nici micsorare, nici adaugire, nici vreo schimbare oarecare; si care cuteaza a face, sau a sfatui, sau a cugeta la aceasta, a si tagaduit credinta lui Hristos, s-a si supus de buna voie vesnicei afurisenii, pentru hula impotriva Duhului Sfant, ca si cum adica nu ar fi vorbit deplin in Scripturi si prin Sinoadele a toata lumea. Aceasta infricosata afurisenie, frati si fii iubiti in Hristos, nu o rostim noi astazi, ci a rostit-o cel dintai Mantuitorul nostru ( Mat. 12, 32 ) : Oricine va zice impotriva Duhului Sfant, nu se va ierta lui nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa fie; a rostit-o dumnezeiescul Pavel ( Galat. 1, 6-8 ) : Ma mir ca asa de curand va mutati de la cel ce v-a chemat pe voi prin harul lui Hristos, la alta evanghelie; care nu este alta, decat ca sunt unii care va tulbura si voiesc sa schimbe evanghelia lui Hristos. Dar chiar daca noi, sau un inger din cer de v-ar vesti voua alta evanghelie decat cea pe care v-am vestit-o - anatema sa fie! Au rostit-o cele Sapte Sinoade a Toata Lumea si toata ceata de-Dumnezeu-purtatorilor Parinti. Drept aceea, toti care innoiesc, fie prin erezie ori prin schisma, de buna voia lor s-au imbracat, dupa Psalmistul, cu blestemul ca si cu o haina ( Ps. 108, 17 ) , fie ca sunt Papi, fie Patriarhi, fie clerici, fie mireni; ci daca cineva, macar si inger din cer, ar vesti voua alta Evanghelie decat ati primit, anatema sa fie. Asa cugetand Parintii nostri si ascultand de cuvintele cele de suflet mantuitoare ale lui Pavel, statornici au ramas si neclintiti in credinta cea invatata lor neintrerupt, si au pastrat-o neschimbata si neintinata in mijlocul atator erezii, dandu-ne-o curata si neprihanita, cum curata a iesit din gura celor dintai slujitori ai Cuvantului. Asa si noi cugetand, sa o dam mai departe curata cum am primit-o generatiilor viitoare, nimic stricand, ca sa se poata si aceia infatisa ca si noi plini de incredere, neavand a se rusina cand vor vorbi despre credinta stramosilor lor.
21. Drept aceea, frati si fii ai nostri iubiti intru Domnul, curatind sufletele noastre cu ascultarea adevarului ( I Petru 1, 22 ) , se cade noua mai mult sa ascultam cele ce s-au auzit, ca nu candva sa trecem pe alaturea ( Evr. 2, 1 ) . Credinta si marturisirea care o tinem nu are a se rusina, invatata fiind in Evanghelie din gura Domnului nostru, marturisita de Sfintii Apostoli, de catre sfintele Sapte Sinoade a toata lumea, propovaduita in toata lumea, marturisita si de vrajmasii ei, care inainte de a apostazia de la Ortodoxie la erezii, tineau si ei aceasta Credinta, sau macar parintii lor, ori parintii parintilor lor. Este marturisita de o istorie neintrerupta, ca una care a biruit impotriva tuturor ereziilor ce au prigonit-o si o prigonesc, cum si pana astazi vedeti. Unii dupa altii sfintii dumnezeiesti Parinti si inaintasi ai nostri, incepand de la Apostoli, si cei pe care Apostolii i-au asezat urmasi pana astazi, tocmind un singur si neintrerupt lant si dand mana cu mana, tin cu tarie sfantul tarc, a caruia usa este Hristos si in care toata Turma ortodoxa se pastoreste in pasunile cele roditoare ale Edenului cel tainic, iar nu in pustii neumblate si prapastioase, cum crede Sanctitatea Sa ( pag. 7, r. 12 ) . Biserica noastra pastreaza cea fara de gres si adevarata jitnita a dumnezeiestilor Scripturi, talmacirea cea adevarata si dreapta a Vechiului Legamant, iar pentru cel Nou insusi izvodul cel dumnezeiesc. Randuielile sfintelor Taine, si mai cu seama cele ale dumnezeiestii Liturghii, sunt insasi acele slavite si smerite slujbe invatate de la Apostoli. Nici un neam, nici o obste crestineasca nu se poate lauda cu asemenea Liturghii precum cele ale lui Iacob, Vasile, Hrisostom. Preacinstitele Sinoade a toata lumea, acesti sapte stalpi ai casei Intelepciunii, in ea si la noi s-au tinut. Aceasta Biserica a noastra are izvoadele sfintelor lor hotarari. Intai-statatorii ei, si cinstita Preotime, si cinul monahicesc pastreaza insasi vrednicia preaveche si curata a intailor veacuri ale Crestinatatii, si in cugete, si in purtare, inca si in imbracamintea lor cea simpla. Da, in adevar, in acest sfant Staul necontenit au sarit si sar lupi grei, precum si in vremea noastra vedem, dupa prezicerea Apostolului, lucru ce arata ca adevaratii miei ai Arhipastorului in el sunt adapostiti; ci aceasta Biserica a cantat si va canta in veac: Inconjurand m-au inconjurat, si in numele Domnului i-am infrant pe ei ( Ps. 117, 11 ) .
Sa mai adaugam o cugetare trista, insa necesara pentru dovedirea si incredintarea adevarului cuvintelor noastre: Toate neamurile crestinesti, cate se vad astazi cinstind Numele lui Hristos, nelipsind chiar Apusul si Roma insasi, cum ne incredintam si din insiruirea intailor ei Papi, au fost invatate credinta cea adevarata in Hristos de catre sfintii nostri inaintasi si parinti, macar ca mai tarziu barbati vicleni, dintre care multi pastori si arhipastori ai numitelor neamuri, cutezand cu ganduri ticaloase si cu eretice pareri, au cutezat a intina, vai! ortodoxia acelor neamuri, precum istoria cea nemincinoasa invata, si cum si Sfantul Pavel a prevestit.
|