[CristianR]

Poate că portretul nevăzut aș putea încerca să-l schițez, pentru că un prieten bun n-am mai avut de foarte multă vreme. Cred că prietenia înseamnă a privi împreună în aceeași direcție; sau a merge împreună pe cale. Am avut prieteni în tinerețe, iar asta însemna mai ales împărtășire prin discuții pseudo-filozofice, muzică ori drumeții. Cred că celălalt era, pentru fiecare dintre noi, un prilej de a-și forma propriile idei, opinii, de a deveni conștient de lumea către care deschidea ochii; și inima. Deschis fiind către celălalt și el către tine, era o bucurie reciprocă de a ne descoperi și a ne îmbogăți, de a ne hrăni gândul nu doar cu ceea ce putea produce propria minte, ci și cu a celuilalt, împreună cu simțirea și chiar durerile lui. Prietenul nu este neapărat cineva asemenea ție. Poate avea idei și credințe diferite, dar esențial este acel ceva pentru care îl iubești și pentru care nu te poți supăra pe el niciodată. Sau îl ierți de fiecare dată când îți greșește.