[cozia]

În prealabil postat de Demetrius

Cu bucurie revin ca să aduc un nou citat despre norocoasa situație a lipsei timp de a căuta în Scriptură pe diavol fiindcă nu e acolo, ci în inimă.
Despre căderea protopărinților (Adam și Eva) am răspuns atunci, dar acum completez cu versete că omul este diavolul.

14. Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:
15. Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.
21. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile,
22. Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea.
23. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.(Mc7,14-15.21-23)

De altfel, chiar tu remarci mai apoi, citându-l pe pr. academician Dumitru Stăniloae, ”că atât omul, cât și diavolul” (de parcă ar fi două persoane diferite!!!) au înclinat spre rău din propria voință.

Foarta buna postarea si precizarea/reamintirea celor ce purtam in noi, as zice intr-o camaruta a inimii, si ce trebuie sa tinem sub un strict control toata viata.
Deasemenea Iisus il numeste direct pe Iuda Iscarioteanul ca fiind diavol. În timpul acestei rugăciuni, El spune la un moment dat: “Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.” (Ioan 17: 12)