[RappY]

În prealabil postat de RappY

Poate cel mai bun moment pentru întemeierea unei mănăstiri românești ar fi fost în timpul lui Nicolae Alexandru (1352-1364) sau al fiului său Vlaicu Vodă (1364-1377). Țara Românească era în ascensiune politică, vine Sf. Iachint în Argeș (1359-1372), sora lui Nicolae, Sf. Teofana, fusese căsătorită cu țarul bulgar, eram în legături bune cu Bizanțul dar și cu Serbia lui Ștefan Dusan (care de fapt controla Muntele Athos în acea vreme), Nicodim venise la noi în țară (1370), Cutlumuș era considerată practic lavră românească (Vlaicu Vodă și Hariton, mitropolitul Țării Românești, erau considerați ctitori la Cutlumuș), încă se construiau mănăstiri (Pantocrator în 1357, Simonos Petras în 1368, Dionisiu în 1370), ucenicii școlii de la Târnovo erau la noi în țară, otomanii nu erau încă o mare primejdie (înainte de bătălia de pe Marița 1371). Deci practic 1350-1370 era fereastra ideală.

Și cu toate astea... nicio corespondență, nicio decizie, nicio dovadă că măcar s-ar fi încercat ceva în această privință. Doar danii pentru toată lumea.

E drept că a fost o fereastră destul de mică. Sofia cade în 1385, este bătălia de la Kosovo în 1389, bătălia de la Nicopole în 1396, și apoi poate nu mai e timpul așa de prielnic. Într-adevăr, din acest timp, doar Stavronikita se mai înființează în 1530, dar oare ne-ar mai fi lăsat pe noi otomanii să ne înființăm o mănăstire sub ocupația lor? Să nu uităm că mitropoliile românești erau considerate ultimele în ierarhia mitropoliilor, nu pe merit, ci pentru că eram sub suzeranitate otomană și nu voiau să ne dea vreun drept în plus. De fapt, nici grecii nu prea voiau să ne dea nimic, doar veneau să cerșească danii și mănăstiri închinate.

În orice caz, cred că nici noi nu am știut să cerem. Nu există dovezi că s-a încercat vreodată ceva.

Un alt motiv care poate fi invocat și care să scuze voievozii noștri este faptul că primii mitropoliți în Țara Românească nu erau de neam român. Atât Sf. Iachint cât și Hariton erau de neam grec și poate nu s-au gândit ei pentru noi să ne facă o mănăstire românească. Iachint a fost preocupat cu gospodăria țării, a ajutat la înființarea Mitropoliei Severinului (1370) și propășirea monahismului prin Sf. Nicodim. Hariton mai mult stătea prin Sfântul Munte și prioritățile lui par să fie să-și ajute mănăstirea unde era egumen, nu să o facă de alt neam.

De ce nu am avut și noi episcopi români? Pentru că știm că nu se putea. Moldova a încercat, și grecii i-au anatemizat până prin 1401. Deja atunci era târziu.

Este nu numai treaba voievodului să se ocupe cu organizația bisericească dar în special a mitropolitului, și ei fiind amândoi greci, nu au avut în planuri să facă altă mănăstire pentru noi acolo. De fapt, în Țara Românească au fost episcopi greci mult timp. Când a fost primul mitropolit de neam românesc în Țara Românească? Primii trei (Iachint, Hariton, Antim Critopol) erau greci. Despre mitropoliții din secolul XV nu se știe mare lucru. Pr. Păcurariu bănuiește că primul mitropolit de neam român a fost Iosif după căderea Constantinopolului, înscăunat de Vlad Țepeș sau Radu cel Frumos. În secolul XV era deja târziu. Următoarea perioadă propice ar fi fost începutul secolului XVI (Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Nifon, Brancovici, Macarie în Țara Românească). Și atunci sunt sigur că ar fi fost posibil dacă s-ar fi încercat, dar după cum se vede iar avem mitropoliți de alte neamuri (greci și sârbi).