[RappY]

Pr. Dumitru Stăniloae în 1939 despre o posibilă uniune europeană după al II-lea război mondial:

„Statele unite ale Europei”?

Un ziarist din capitală a pomenit recent de această idee, ca de o dorință ce ar avea să pună treptat stăpânire pe suflete, pentru ca la sfârșitul războiului să servească drept idee conducătoare la noua organizare a Europei. Ziaristul pleca de la constatarea că războaiele sunt astăzi atât de costisitoare, încât numai statele mari pot să le facă față, cele mici fiind în neputință absolută de a-și procura armamentul uriaș care să le facă în stare să reziste agresiunii și să-și salveze independența. Numai încadrarea tuturor statelor europene într-un singur organism politic ar înlătura posibilitatea războaielor în viitor și epuizarea popoarelor în cheltuielile fără margini pentru înarmare.

Formula a fost lansată prima dată pe la 1928 de Cudenhove-Kalergi, un cunoscut francmason vienez. Pentru realizarea organizației Statelor Unite ale Europei, e necesară în prealabil o profundă încreștinare a sufletelor. Europa are în Liga Națiunilor o experiență recentă că prin simple paragrafe statutare sau pe frății susținute de alte idei decât cele creștine, nu se poate întemeia o unitate și o pace durabilă între popoarele europene. Demonul din sufletul individual omenesc își arată puterea și în manifestările sentimentelor de grup, deviindu-le și exagerându-le. Sentimentul național devine, sub inspirația și influența egoismului și mândriei omenești, o patimă exclusivistă, imperialistă, o dorință de îngenunchiere a neamurilor străine. Cine garantează că în Statele Unite ale Europei cele câteva popoare mari, dacă nu se vor ciocni între ele în lupta pentru supremație, nu vor căuta să înlăture de la orice drepturi reale popoarele mici, nu vor căuta să le atragă cât mai mult în sfera lor de influență, nu le vor împiedica în orice mișcare de afirmare a lor?

Nu se pot înființa State Unite fără perspectiva de periclitare a diferitelor popoare, mai ales a celor mici. Numai într-un caz s-ar putea: când o forță morală uriașă, lucrând în sufletul fiecărui popor, l-ar opri de la tendința de a se extinde spiritual, juridic, economic și geografic în paguba altor popoare mai mici. Dar, această forță, numai prin propovăduire creștină, se poate sălășlui în suflete și nici prin aceasta deplin.

Să sperăm că omenirea, învățată de experiența celor douăzeci de ani dintre războiul mondial și cel actual, nu va repeta aceeași greșeală de a crea vreun suprastat european, fără chemarea în ajutor a creștinismului, factorul de cea mai mare importanță când se lucrează pentru apropierea și pacea între oameni.

Dumitru Stăniloae, Statele Unite ale Europei? în «Telegraful român», LXXXVII, nr. 47.1939, p. 1. (descarcă)

Astăzi UE nu doar că nu este interesată de principiile creștine, dar, în multe aspecte, este o organizație anti-creștină.