[CristianR]

Mi-am pus de multe ori această întrebare și nu m-am putut opri la un singur răspuns. Trecând peste faptul că pentru cei mai mulți apartenența la Biserică derivă din nașterea într-o familie creștin-ortodoxă, ea rămânând la nivelul de tradiție, o explicație ar putea fi faptul că, pur și simplu, a o practica serios este de-a dreptul greu; mai greu decât în cazul altor confesiuni creștine: posturi lungi și severe, spovedanii răscolitoare, inconfortabile, slujbe lungi, obositoare - chiar plictisitoare dacă nu faci efortul de a le pătrunde înțelesurile. Iar asta nu este deloc ușor, pentru că acestea sunt oferite mai ales simbolic, în vreme ce noi, oameni ai secolului XXI, suntem trecuți prin școli care ne învață să ne raportăm la lume rațional, analitic, la nivel conștient, pierzând legătura lăuntrică cu straturile profunde ale conștiinței, ale inconștientului colectiv, pe care aceste ritualuri au capacitatea de a o reface.

Sunt mulți cei pe care i-am auzit că se poticnesc de faptul că, intrând la o slujbă ortodoxă, nu pricep nimic. Chiar dacă liturghia este abundentă în versete biblice și gesturi cu semnificații profund ancorate în Evanghelii, Epistole, cărțile sapiențiale, Psalmi, descifrarea lor se dovedește a fi tare anevoioasă, o piatră de poticnire pentru neinițiați.

Poate că tocmai asta a devenit Ortodoxia - o religie pentru inițiați, un drum anevoios pe care iubitorii de drumeții alpine îl adoră, dar pe care și cei nepregătiți doresc sau se simt datori să o apuce, cu speranța unei răsplăți viitoare, ori doar pentru a puncta, sacralizând, marile momente ale vieții: nașterea, nunta, moartea – în care toți simțim că avem nevoie de asistență divină.

Cei mai mulți cred că se simt neajutorați în fața practicii ortodoxe, neștiind prea clar cu ce sunt datori, ce se așteaptă de la ei, cum să înțeleagă, să discearnă în noianul de opinii care se revendică de la ortodoxie.

Cateheza ajută, anii de studiu a religiei în școală a făcut ca în biserici să putem azi vedea și tineri, unii dintre ei cu o bună înțelegere a credinței. În programul unor biserici este inclusă, de asemenea, și cateheză, deci cei doritori ar avea de unde se adăpa. Legătura personală cu duhovnicul este, iarăși, foarte importantă – fără ea este foarte probabil să te îndepărtezi de Cale.

Poate că avem nevoie de regăsirea simplității și a clarității credinței. Întoarcerea la tipul de cateheză practicat în primele veacuri creștine de către Sfinții Părinți, respectiv studiul Noului Testament ar putea aduce limpezime și unitate, totodată, inclusiv interconfesională.