Problema cu Răzvan Codrescu mai e una, care de fapt e mai generală. Nu e nicio problemă în a fi pasionat de Dante, de „cultură”, chiar și de o anumită moștenirea occidentală. Dar devine o problemă când crezi că acest lucru este o calitate de râvnit, nu o scădere personală. Răzvan Codrescu se apuca să dea lecții mediului duhovnicesc românesc, că ar trebui să fie mai deschis cultural (la fel ca el), că unii Părinți ai noștri erau mai degrabă
„haiduci rustici” dar trebuie să fim mai „deschiși cultural”. Că pătura intelectuală are alte afinități, între timp ce pătura de jos este atrasă de monahi mai simpli (
adică introducerea unui clasism apusean, ca și când neamul românesc este altceva decât un popor țărănesc, iubitor de simplitate și claritate).
Aceasta este de fapt o alunecare către occidentalism, nimic mai mult. Și Mircea Vulcănescu era pasionat de Dante și altele, dar nu vorbea de ele ca un model de urmat, ci ca o pasiune personală a sa, din care, pentru restul, doar lua ce era de valoare și putea contribui cu adevărat prin asimilare totală.
Am zis că e o problemă mai generală fiindcă e o diferență între Sf. Fotie cel Mare și Mihail Psellos, la fel cum e o diferență între Sf. Varlaam al Moldovei sau Sf. Dosoftei al Moldovei și Dimitrie Cantemir sau Nicolae Milescu.
Umanismul este o forță în cultura română (
venită prin înrâurire latină), cultura laică a dominat secolul XIX (
cum spune și Răzvan Codrescu) dar există o linie foarte fină între secularizare și îmbinare a intelectualității și a culturii cu Ortodoxia. Acestea au fost făcute frumos de oameni precum Sf. Nicolae Velimirovici în Serbia și Sf. Dumitru Stăniloae la noi în sec. XX, și este o mișcare continuată de ÎPS Ierotheos Vlachos în Grecia.
Este vorba de a avea mereu duhul deasupra cugetului, mistica deasupra scolasticii, Dumnezeu deasupra minții umane. E categoric o scădere să fie altcumva, iar intelectualii trebuie mai degrabă să-și recunoască limitările decât să se apuce să dea lecții neavenite. Să vrei să fie altfel este începutul unei relativizări a ierarhiei deci o cădere, biblic spus, luciferică.