[RappY]

Răzvan Codrescu în 2014[1]:

Sigur că au existat, în lumea românească postdecembristă, unele tentative, de regulă firave şi/sau marginale, de reconstrucţie a unei drepte efective, mai mult sau mai puţin creştine, dar ele au dovedit mai degrabă (şi dovedesc încă, precum „Mişcarea Populară” sau „Noua Republică”) că înainte de reconstrucţia unei drepte politice ar fi necesară, după atîtea decenii de stîngism dizolvant, formarea şi consolidarea unei mentalităţi de dreapta, cu toate implicaţiile ei morale, spirituale, intelectuale şi, nu în ultimul rînd, identitare. Nu poţi face dreapta cu nişte oameni conformaţi mental şi sufleteşte de o educaţie stîngistă, fie ea comunistă sau democratică. Înainte de a fi orientări politice, dreapta şi stînga sînt două moduri diferite de raportare la lume şi viaţă. Eu cred în urgenţa resurecţiei unei Weltanschauung de dreapta mai mult decît în urgenţa unei eventuale alternative politice (care ar risca să devină o nouă „formă fără fond” sau o nouă demagogie politicianistă). Ajungem, dacă vreţi, la vorba cu „carul pus înaintea boilor”... Trebuie hotărîre, vrednicie, răbdare, sacrificiu, creativitate - altminteri riscăm, cum zicea Petre Ţuţea, să eşuăm în derizoriul pripit şi atît de românesc al „aflărilor în treabă”... În orice caz, aş atrage atenţia că apropierea de tradiţia creştină, prin Biserică şi cultură, înlesneşte de la sine acest proces de lămurire interioară şi de coagulare comunitară, căci dreapta este, înainte de toate, direcţia oamenilor care-L iau în serios pe Dumnezeu.

Deci recunoștea că nu există nimic și povestea despre crearea unei mentalități de dreapta înainte de un partid de dreapta. Și cum au făcut asta? N-au făcut, pentru că, în practică, a fost nevoie de un partid ca să coaguleze oameni. Când AUR a intrat cu 9%, a fost un moment de deșteptare, un fenomen care a demonstrat pe viu că este posibil. Adică faptă nu doar vorbă. Acest lucru a fost creat de Simion și astfel rămâne liderul adevărat al acestei mișcări, și i se pot scuza unele greșeli fiind atât tânăr cât și centrul mișcării.

De ce era nevoie nu era un „Weltanschauung de dreapta” dar nici de un partid de dreapta neapărat: era nevoie de un lider de dreapta.