[Moroco]

Pentru ca El fiind Muncitorul Suprem, (curat, smerit, harnic, sincer, bun mai ales pentru muncile cele mai de jos si mai grele) i s-au parut suficiente 2 zile de ”odihna” in iad (cam cat ar fi 266 de zile deasupra pe pamant), unde ajungand l-a dat la o parte pe satana si muncind El cu adevarat si acolo asa ca pe pamant a insuflat in sufletele cele tinute in chinuri si munci groaznice, speranta si dorinta de Inviere pe care a si infaptuit-o inaintea lor si impreuna cu ei in dimineata adanca a celei de a treia zi, dupa scripturi, prima zi de munca din saptamana, asa fel incat, odata Inviat s-a pus imediat pe lucru adunand ucenicii imprastiati si dezbinati ca sa le insufle mai departe darul Credintei adusa din Cer prin Fecioara, Focul Viu, Focul cel nou, ca sa-i puna la lucru pe ucenici sa mearga si sa-L arunce prin propovaduirea lor pe pamant, ca toti oamenii cuprinsi de acest Foc miraculos, Focul Credintei, sa poata sa iasa din lene, si impartasindu-se si unindu-se liturgic in acest foc divin sa se puna impreuna la lucru cel nou, la lucrul cel trainic, muncind de atunci toti oamenii credinciosi asemenea Muncitorului Suprem, asemena Celui mai Harnic si mai curat Muncitor al tuturor timpurilor din intreaga creatie incat toti idolii tuturor imparatilor si al tuturor imparatiilor au cazut latzi sfaramandu-se, vazand adevarata putere de munca din Credinta a Mantuitorului inviat din morti. Astfel Duminica, ziua invierii a devenit Sfanta Sarbatoare a muncii, desavarsind omul credincios prin munca pentru munca din Credinta cea noua adusa din Cer... si astfel odihna omului prin munca a fost restabilita, mantuita si binecuvantata, si de atunci omul odihnindu-se Duminica prin munca Duhovniceasca pentru munca intregii saptamani se seteaza si se pregateste prin Credinta, sa munceasca tot la fel de bine toata saptamana pana Duminica viitoare cand va intra din nou la odihna prin munca pentru munca urmand iar si iar o noua saptamana de munca rodnica pentru omul indumnezeit, munca bazata pe noua Credinta de Foc adusa de Domnul din Cer, Credinta care nu exista pe pamant sau in iad. La Cincizecime le innoieste ucenicilor Acest Foc suflat peste ei pe care-L trimite ca un vant cu shuierat puternic impreuna cu Duhul Sfant si apostolii incredintandu-se si primind puterea de Credinta din Cer a unei limbi de foc pe capetele lor se ridica din frica si orice indoieli si oboseli si merg la munca Adevarului asemenea Mantuitorului.

Deci, pentru ca sa munceasca mai departe munca cea buna, pentru aia a Inviat, cand se putea odihni si El de Sabat 3 zile in lenevie asemenea tuturor istovitilor istovitori care au preschimbat Sabatul intro sarbatoare a lenei travestita in harnicie aparand-o cu ipocrite fatarnicii ca toti muncitorii aia care fug de munca dandu-se mari... muncitori. A invins moartea de dragul muncii, a lucrului cu care a fost trimis de Dumnezeu, Tatal Lui si al nostru, la noi, chemandu-ne pe toti la munca de Credinta si Inviere insa pazindu-ne si ferindu-ne de boala profesionala a muncii duhului lumii cu care suntem ispititi si in razboi duhovnicesc pe viata si pe moarte pana la victoria finala.