Și ca să întregesc puțin postarea anterioară, nu fac decât să trimit la un link cu o recentă împăunare a „nababului în sutană”, ocazie cu care impostorul PULPANIST a și ținut un discurs, în anumite aspecte de toată jena (mă refer la cazul în care personajul ar și avea vreo (suficientă) jenă, însă nu e cazul la „dumnealui”, că pentru ca să îți poată „crăpa obrazul”, ar trebui în prealabil și să ai (suficient) „obraz”), un discurs aproape suprarealist în unele părți, spre exemplu considerându-se mai nou „academic militar”, apoi pomenind despre o așa-zisă „revoluție din decembrie 1989” (și se pot vedea mai sus numai câteva spețe din dezastrul care a survenit după „revoluție”, și ca efecte, consecințe de fapt ale evenimentelor percepute ca „revoluție” în țeasta „de grotă” a „nababului” pulpanist), și într-un final terminând cu declarații patriotarde veștejite, a căror valoare se poate vedea prin spre exemplu raportările acestui impostor la cele menționate mai sus, menționând âncă o dată că sînt doar câteva exemple ale dezastrului post-„revoluționar”.
https://sibiu100.ro/educatie/pr-cons...elor-terestre/
Măcar atâta lucru bun au făcut cei cu fițuica respectivă, că n-au publicat în ediția scrisă și discursul cvasi-suprarealist al așa-zisului „Părinte” Neculă, fiind vorba despre o fițuică în care din când în când i se face un soi de „cult” al „personalității” acestui personaj, umflându-i, gonflându-i tot mai mult imaginea, falsă de altfel în bună măsură (și am adus argumente în acest sens), cu care acest impostor se iluzionează că va rămâne „în istorie” (poate doar în ipoteza în care românii ar fi „fraieri” pe termen nelimitat, o ipoteză în care eu n-aș miza în locul acestui nemernic, despre care se poate înțelege, dincolo de aparențe, că preocuparea lui majoră nu a fost în niciun caz „să facă istorie”, ci să fie el acolo în „centrul atenției”, și dacă s-ar putea să fie doar el, să
„dea el din copite” prin sfinte altare și dacă s-ar putea „să dea doar el, „dumnealui”” (că el crede că ăștia de speța lui, adică de-ăștia „cu copite”, cu țeste „de grotă”, ar avea un soi de ascendență, de așa-zis privilegiu în fața altora), a se vedea și agitația lui extremă din care se poate deduce autoînchipuirea lui drept „patriarh informal” al BOR, „jolly joker” cu „jurisdicție nelimitată”, „mare preot al neamului” și așa mai departe).